Moment trist

De multe ori am intentionat sa imi astern  momentele de zi cu zi, insa timpul mi-a fost impotriva. Caut imi curat programul astfel incat sa ma „curat” de ganduri si in scris.

Nu stiu daca urmariti stirile,  personal caut sa le cercetez cat mai rar insa sunt activa pe facebook, parintii mei au tv-ul deschis, vrand nevrand daca e ceva important aflu.

Desi extrem de trist, extrem, extrem, am aflat ca doua femei au murit, doi oameni minunati care au indraznit sa viseze ca pot fi fericiti in afara relatiei toxice de care incercau sa scape.

Ambii oameni au apelat la justitie, politie ptr ajutor insa totul a fost in zadar.

Ambele au fost casatorite sau intr-o relatie cu oameni ce reprezentau legea intr-un fel sau altul  si care erau extrem de violenti, cu istoric.

Ambele au avut copii si ar fi avut o viata frumoasa inainte daca ar fi fost ajutate si aparate.

Nu caut sa analizez violenta, e prezenta in viata noastra de zi cu zi, insa cred ca putem fi mai buni, ne putem autoeduca, putem alege altfel persoanele de langa noi, putem alege sa plecam de langa ele la cel mai mic semn de violenta si daca nu putem, musai sa cerem ajutor, in cel  mai rau caz chiar sa ne refugiem undeva, cumva.

In Galati avem putine optiuni in caz de urgenta, o sa caut sa ma interesez, sa fac o lista, sa o pun aici, sa nu fie nevoie sa o caut, doar sa stiu ca e aici.  Insa stiu ca indiferent de situatia de violenta familiala, lucruri nu sunt simple, niciodata nu sunt.

Este extrem de greu sa te rupi, sa ai puterea pentru tine sau pentru copilul tau sa faci un pas spre mai bine, pentru ca suntem invatati sa acceptam raul, sa speram la mai bine, la indreptare, suntem invatati sa iertam, sa intoarcem si celalalt obraz iar si iar.

Suntem saraci, foarte saraci.

La tv se vorbeste mult si prost despre politica, despre persoane publice, si alte lucruri care genereaza audienta de momente,  despre lucruri care nu au o insemnatate anume, pentru ca vorbele toate sunt in vant.

Intr-o zi mi-ar place sa stiu ca a noastra guvernare face totul pentru ca sistemul de invatamant sa fie imbunatatit,  totul ca sistemul de sanatate sa nu mai fie o bataie de joc, totul pentru cei mai mici dintre noi.

Multe state au fost sub regimuri politice  dure, grele dar au crescut, au investit in sanatate, invatamant, administratie  publica si mai apoi in politica, justitie, etc.

La noi parca incontinuu e o bataie de joc si  rezultatele se vad zi de zi . Mii de oameni mor  cu zile, ori omorati cu sange rece ori accidente ptr neatentie

Mi-ar place sa ma implic la nivel local intr-o campanie de trezire, de constientizare, campanie impotriva violentei si sa putem oferi solutii, sa avem resurse sa ajutam persoanale in astfel de situatii.

Oameni frumosi- Aziz

 

M-am gandit  sa fac o lista cu oamenii frumosi  care mi-au fost scosi in cale. Nu e o lista anume, e ceva ce pe moment imi amintesc.

In poze mai jos se afla Aziz, l-am intalnit in tren/tranvai, parea mai prietenos si m-am gandit sa il intreb cate bilete trebuie sa compostez pana la gara, acela fiind punctul central din care eu imi incepeam vizitarea orasului Amsterdam.Mi-a raspuns intr-o engleza stricata, am inteles, i-am spus multumesc si am dat sa ma asez pe scaun. M-a batut pe umar, si-a cerut scuze si a spus ca vrea sa ma vada, sa ma sune, i-am dat nr meu de tel si el a coborat. Eu stiam doar limba engleza, la prima intalnire cu el am aflat ca stie doar cateva cuvinte in engleza, intelegea si vorbea spaniola, olandeza si limbile lui de baza la care nu ma pricep.  Acum regretam ca nu m-a prins microbul telenovelelor, imi prindea bine o limba straina in plus sa o stiu. Prima intalnire a fost la cinema –  Ocean 11 dar nu am stat pana la sfarsit, eu trebuia sa iau copii de la scoala si doar drumul dura cel putin jumatate de ora. Nu mi s-a parut interesant, mai ales ca abia daca comunicam, mi-a trimis mesaje sa ies din nou cu el, dar am evitat sa ii raspund.  El este de origina irakiana, crescut in India alaturi de fratii si surorile lui  4 sau 5 erau cu totii, plecat sa munceasca in alte tari de la 18 ani, in Olanda era stabilit de vreo 2 ani, dupa ce initial a stat in Portugalia. Pe mine oamenii straini ma speriau, mai ales ca pentru mine Olanda era prima tara straina pe care o vizitam, nu imi puteam permite sa fiu prietenoasa, neavand pe nimeni in jur cunoscut.  Pana la urma am iesit cu Aziz si in fiecare zi in care ne vedeam, el imi facea un mic cadou, ciocolata, flori, bomboane, tricouri, cafea si totul mi le oferea cu un zambet ca in pozele de mai jos.  Cu el am reusit sa invat putina olandeza, comunicam mult mai bine, jumate engleza – jumate olandeza si cand nu ne intelegeam, zambeam amandoi si abandonam. Pana la urma nu era musai sa vorbim. Cand i-am spus ca va trebui sa merg acasa, s-a intristat ingrozitor, zambetul lui mare abia daca il mai vedea. Deja isi imagina cum ar fi viata in 2. Am incercat sa ii explic ca eu nu  tin la el ca un viitor partener ci doar ca la un prieten pe care as vrea sa il am alaturi mereu.  Nu stiu cat a inteles.

Gateam impreuna, asa am gustat un peste oceanic incredibil de dulce, parca pusese zahar pe el, sau salata cu multe legume, branza si frunze de menta, o nebunie, sau branza in conserva mare de tabla care seamana putin a telemea, ori fructe coapte zemoase  rodii sau mango.  Se amuza cand ii spuneam ca nu stiu sa gatesc, la noi in casa mama a fost cea care a gatit mereu, rar tata si uneori sora mea, acum stiu si eu una alta, dar la 20 si ceva de ani, nu prea imi pasa.

Cand am plecat m-a ajutat cu tot, mi-a umplut geanta cu chestii dulci si tot ce mai avea el adunat pentru mine si am promis amandoi sa pastram legatura.  Il invatasem  sa scrie pe chat si pe email si totul parea mai simplu. Ajunsa acasa, mi-am dat seama ca nu ma voi mai intoarce in Olanda, i-am spus insa  el spera sa vin inapoi, imi  spunea des  cum va incerca sa imi gaseasca de munca, era deajuns sa ma duc la el, totul se rezolva mai apoi cu bine. Mi-a placut gandul pentru un moment dar nu indeajuns de mult incat sa imi fac curaj.  Nu era genul religios, nu tinea ca sotia lui sa poarte val sau parul acoperit ori  sa fie altfel decat celalalte femei, vroia doar sa fie iubit si sa aiba o viata echilibrata. Incet, incet legatura s-a rupt, eu munceam, intram rar pe internet, el la fel.  Imi doresc sa cred ca are o viata frumoasa si ca este iubit. Mi-a fost un mare sprijin si m-a facut sa inteleg ca oamenii straini, sunt uneori mai buni decat cei din familie.  Mi-ar place sa ii revad zambetul in poze. Nu mai stiu nimic de el, am incercat sa il  regasesc dar adresa de email nu mai pare folosita, facebook-ul are prea multi useri cu  prenumele lui si inclin sa cred ca nu i-ar mai pasa.

100_0361

Picture 063 Picture 164

 

 

 

Ps. Daca intalniti astfel de oameni cu suflet mare, faceti tot posibilul sa pastrati legatura cu ei, prin astfel de legaturi putem deveni mai puternici, mai curajosi.