Emotii – cum le controlam?

O zi normala de weekend, am ajuns si la biserica unde nepoata cu clasa ei indrumati de invatatoare au spus poezii si au cantat in onoarea mamelor,bunicilor, surorilor…v-ati prins 8 martie. Lumea in jurul meu emotionata, multi parinti, multi bunici, s-a terminat cu plansete, nasuri se dregeau…copii foarte ok, relaxati, cam plictisiti. Nu am avut un sentiment anume, mi-a placut prestatia si faptul ca nu erau poezii pe care sa le fi auzit mereu si un cantec m-a impresionat. Mi-a  amintit de momentele in care eu il cantam cu ai mei colegi, bineinteles eu neavand voce si avand un chip de baietel( tunsa scurt si cu semne de buna purtare pe fata) mereu eram ascunsa in spatele cuiva, pare un cantec nemuritor.

La momentul de mai sus s-a aflat si o doamna actrita care l-a rugamintea preotului a recitat o poezie superba, cu maxima atingere la sentimente.  Totul in regula din partea mea, nici vorba de lacrimi, emotii.

La ceva ore dupa moment, la tv era in reluare Masterchef editia a 2 a prima emisiune cu o doamna/domnisoara foarte simpatica  cu parul lung cret, avea o rochie neagra cu imprimeu floral si povestea cu patos despre ea si partener, bebe, pasiunile ei pentru desen, croit, gatit, apoi ea porneste catre cei 3 jurati bucatari. Se incepe o discutie, ei se amuza de ea, ea tine la gluma, continua in acelasi stil  sa actioneze, tipa simpatica foc prin felul cum vorbea repede si putin stricat/peltic  desi nu i-am sesizat accent moldovenesc, ei amuzati de felul ei si cum rasul e molipsitor, radeam si eu de nebuna.  Gusta oamenii din felul ei de mancare, grimase, seriozitate, suspans, dezamagiti de mancarea ei, incep sa vorbeasca, sa spuna ca nu le-a placut, de ce si cum, unul spune da hotarat, altul nu, altul iarasi ofera suspans si apoi un da si ii intinde sortul. Tanti ia sortul, il desface, il pune pe ea, in timp ce vorbeste cred ca ii dau si lacrimile, e doar o presupunere .Eu in momentul ala incep sa plang, dar plang de nu ma pot controla si iese tipa, se vede cu restul de participanti, e felicitata, apare iubitul, o ia in brate, eu plangeam  in disperare, nu stiam cum sa ma opresc.  Am inchis tv-ul, am dat cu apa rece, totul e perfect.

Intrebarea mea este de ce???  De  ce dintr-o data am dat de la ras la plans. Intradevar nu sunt toate roz in viata mea, de fapt sunt departe de aceasta culoare  – echilibru – bunastare  insa nu sunt omul care sa plang din orice.

Cu o seara inainte o prietena imi spune in sms ” ba imi place melodia x” , raspund inapoi ca si mie, o caut, ii dau play, dupa 10 secunde plangeam.

Cred ca e timpul sa beau ceva ceai antistress ori sa caut niste pastile.

DE CE TIPAM unii la altii!

O cunostinta pe facebook a postat de curand cuvintele de mai jos, pe aceasta cale ii multumesc.


De ce ţipă oamenii unii la alţii

Într-o zi, un înţelept din India puse următoarea întrebare discipolilor săi:
-De ce ţipă oamenii când sunt supăraţi?
-Ţipăm deoarece ne pierdem calmul, zise unul dintre ei.
-Dar de ce să ţipi, atunci când cealaltă persoană e chiar lânga tine? înrebă din nou înţeleptul
-Păi, ţipăm ca să fim siguri că celălalt ne aude, încercă un alt discipol.
Maestrul întrebă din nou:
-Totuşi, nu s-ar putea să vorbim mai încet, cu voce joasă?
Nici unul dintre răspunsurile primite nu-l mulţumi pe înţelept. Atunci el îi lămuri:
-Ştiţi de ce ţipăm unul la altul când suntem supăraţi? Adevarul e că, atunci când două persoane se ceartă, inimile lor se distanţează foarte mult. Pentru a acoperi această distanţă, ei trebuie să strige, ca să se poată auzi unul pe celălalt. Cu cât sunt mai suparaţi, cu atât mai tare trebuie să strige, din cauza distanţei şi mai mari.
Pe de altă parte, ce se petrece atunci când două fiinţe sunt îndrăgostite? Ele nu ţipă deloc. Vorbesc încetişor,suav. De ce? Fiindcă inimile lor sunt foarte apropiate. Distanţa dintre ele este foarte mică. Uneori, inimile lor sunt atât de aproape, că nici nu mai vorbesc, doar şoptesc, murmură. Iar atunci când iubirea e şi mai intensă, nu mai e nevoie nici măcar să şoptească, ajunge doar să se privească şi inimile lor se înţeleg. Asta se petrece atunci când două fiinte care se iubesc, au inimile apropiate.
În final, înţeleptul concluzionă, zicând:
-Când discutaţi, nu lăsaţi ca inimile voastre să se separe una de cealaltă, nu rostiţi cuvinte care să vă îndepărteze şi mai mult, căci va veni o zi în care distanţa va fi atât de mare, încât inimile voastre nu vor mai găsi drumul de întoarcere.
Mahatma Gandhi






Nu sunt in masura sa le comentez, pot doar sa le recitesc in momentele cand vreau sa ridic tonul, poate si dupa ce ridic tonul… Daca va regasiti sau va par cunoscute, sper sa vi le amintiti inainte sa tipati………..