A minti sau a nu minti?

Intrebarea de mai sus mi-o adresez des, desi de ani buni imi spun ca minciuna nu ajuta pe nimeni si mai ales nu pe mine, cea care o initiez. Asa ca am ales varianta adevarului de cele mai multe ori. Varianta aceasta este incomoda, creeaza probleme, invidii, comentarii si uneori ajuta, dar nu atunci cand este oferita. Nu e deloc simplu sa spui adevarul, mai ales cand nu cunosti  persoanele sau legaturile intre persoane sau nu poti sa dai dovada de diplomatie sau de bun simt sau prin felul tau de a fi, arati pe chip ceea ce gandesti.  In acest mod oamenii de langa tine dispar incet, incet si cu putin noroc raman doar acei care iti ofera si le oferi realitatea gandurilor lor.

Mi-a placut sa cred ca am adunat si ca au ramas alaturi de mine oameni de calitate, frumosi si sinceri, in marea lor majoritate, insa realitatea te izbeste mereu cand nu esti pregatit, cand lasi garda jos.

Satula de adunat in sacul amintirilor oameni ce nu merita mentionati, acum ceva timp am spus stop, gata, nu mai caut pe nimeni(ca partener) dupa sufletul meu, daca e sa apara bine, daca nu,  aleg sa  fiu singura,  pot alege ceva  fara complicatii sentimentale, fiind sigura ca si persoana isi doreste acelasi lucru sau nu mai aleg nimic pana nu gasesc un om care imi ofere ce am eu nevoie.

Zis si facut.  Am pus stop, mi-am vazut de munca, de viata  de zi cu zi, fara sa imi fac planuri si hop a aparut o sclipire. In lumina sclipirii, am zarit un om drept, cu trecut tumultos(povestirile proprii) dar hotarat si drept(e dinadins repetitia). Parea brutal de sincer, aspru cu sine, totusi cu bun simt si simt al dreptatii fata de oamenii mai necajiti, mereu ajuta pe unul sau altul.

Omul asta mi-a oferit verbal tot ce aveam eu in gand si ce imi doream la acel moment, desi nu i-am spus .

Am ramas impreuna si am hotarat de comun acord sa cladim ceva, ceva al nostru, vorbeam de viitor, de cum sa ne imbunatatim pe sine, sa citim, sa invatam, sa devenim mai buni din punct de vedere profesional, ca sa vina si momentul in care sa ne bucuram de munca noastra prin ceva concret, bunuri personale, gen casa.

Existau si fisuri in relatie, dar lucram la reparatii, mai lipeam, ne mai ridicam, mai un compromis, mai lasam ba eu, ba el. Au fost si momente cand mi-am pus intrebarea ce caut eu in aceasta relatie, e timpul sa ies, ca poate nu e locul meu aici, dar am mai asteptat, ca poate gresesc, ca poate instinctul e gresit.  Apoi am ajuns la punctul la care nu am putut sa mai renunt, ceva se intamplase si trebuia sa reanalizam situatia, impreuna.

Din nou aparent el participa activ la relatie, parea ca isi doreste ca impreuna sa ajungem undeva, sa cladim.

Pana cand, a inceput sa fabuleze mult, dar mult, imi era mie rusine sa mai aduc argumente, era clar ca minte dar nu intelegeam de ce . Am pus totul pe seama stresului la munca, insa mai apoi am realizat ca el minte de mult mai multa vreme, cumva si-a cladit planului, minciuna cu minciuna, ca sa se sedimenteze informatia si intr-un final a plecat de langa mine tot prin minciuna.

Si in ziua de azi, traieste intr-o lume doar a lui, eu nu mai exist in ea, sincer nici nu imi mai doresc. Era deajuns doar sa spuna adevarul, sa spuna stop, am gasit alt loc de joaca, nu imi mai place aici, insa nu, a trebuit un plan pentru a iesi din relatie, minciuni pe care si el a ajuns sa le creada.

Ciudat este ca inauntrul meu stiam ca nu e in regula, chiar i-am spus in repetate randuri, daca nu ne mai sincronizam, te rog spune-mi, e mai simplu pentru ambele parti. Da doare, dar durerea trece si accepti adevarul mult mai repede.

 

De ce scriu cele de mai sus, plus multe alte ganduri care nu imi vin acum in minte sa le astern?

Ptr ca el, m-a contactat dupa aproape un an, sub un alt nume, un alias. Si m-a scarbit ingrozitor. Viata lui e o minciuna.

Nu stiu ce doare mai mult, faptul ca am fost mintita sau faptul ca nu mi-am dat seama in timp util si nu l-am confruntat.

 

Scriu  asta ca sa ramana aici, ca sa mai eliberez din furie si alte sentimente, nu astept, nu caut, nu sper.

Anunțuri

Addicted to icecream

Sau altfel spus,  dependenta de inghetata in al nostru dulce grai romanesc.

Nu stiu cum se face, insa indiferent de momentul zilei sau indiferent de anotimp, daca imi dai inghetata, ma bucur instantaneu.

Bineinteles ca am si preferinte, insa nu e frumos sa refuzi, asadar accept cu bucurie orice fel de inghetata. In limitele europene,  mai departe de 3 ore in zbor cu avionul, nu am ajuns inca 🙂  🙂 . Cand vine vorba de inghetata sunt o optimista, am destul timp sa testez.

Ati ajuns in Italia?  Ati gustat inghetata de acolo, chiar si aceea ce se vinde langa un supermarket. Nu exagerez cu nimic cand spun ca e super buna. Stiu sigur ca ingredientele lor nu sunt fix tocmai naturale, insa gustul……hmmm gustul e genial.

Acesta este un tort de inghetata, nu retin ce arome continea, retin doar ca avea si bezea si ca a fost genial de bun.

De trei zile incoace papilele gustative au luat-o razna, am gustat Nirvana cu praline si caramel. Aveam impresia ca cei care lauda inghetata Nirvana habar nu au ce face, m-am inselat, e minunata, de trei zile o tot cumpar.

In timp ce in frigider sta inghetata facuta de mine din ingrediente cat se poate de naturale dar  totusi daca plec din casa, e musai sa testez si alte soiuri.

Mi-am luat si aparat de inghetata sau masina de inghetata, am gasit-o la un super pret, tot ce trebuia era sa pun bolul masinii in congelator, eu amestecam ingredientele apoi le puneam in bol, masina amesteca si ea si pac se nastea inghetata, putand fi savurata imediat sau se putea pune la congelator pentru mai tarziu. Doar ca, se pare ca un congelator mai de moda veche, nu a vrut deloc sa se imprieteneasca cu bolul de inghetata, a trebuit sa returnez aparatul, am fost extrem de dezamagita toata ziua .

Acum sunt in cautari, chiar sunt, insa in limite de buget, nu pot sa dau 1000 de lei pe un aparat de inghetata, eu as vrea insa existe cheltuieli mult mai importante decat satisfacerea gustului personal .

Daca aveti vreo sugestie, o accept o bucurie.  Este vara deja, am nevoie de inghetata acum, ieri, mereu.

Am si un top:

  1. Amicii – tort -La multi ani! ( are  strat de gem/dulceata de capsuni cu alune, strat de inghetata de cacao, apoi iar strat de gem/alune si inghetata de frisca). Are un litru, e timp indeajuns sa te saturi dintr-o cutie, este pe primul loc pentru ca de aceasta inghetata m-am indragostit prima oara iremediabil.
  2. Tort nou aparut cel putin pentru mine cu multe sortimente, inghetata italiana Siviero Maria, sortimentul cu ciocolata e demential, in plan pentru testare este varianta cu fistic si cea cu visine. Gustand-o  mi s-a parut ca am ajuns iar in Italia si nici macar nu ma uitasem la numele ei, la ingrediente, producator, abia dupa prima inghititura am cercetat cutia. Minunaaaata, suunt sanse sa devina locul 1 in inima mea curand.
  3. si
  4.  la egalitate stau doua tipuri de inghetata internationale  Ben&Jerry’s si Häagen-Dazs Romania
    sunt la egalitate pentru ca le-am gustat in acelasi timp si intr-o alta tara, insa fiecare are particularitati minunate si e musai sa fie savurate cu atentie si pe indelete, exista multe variante din care puteti alege.

Ma opresc acum din salivat, merg sa imi fac inghetata de casa, adica dupa ce amestec tot, la 30 min trebuie sa o amestec iar si iar timp de 3-4 ore ca sa nu se formeze gheata. Bineinteles ca uit si ma iau cu altele, dar chiar si asa tot o mananc, dar cred ca se intelege de ce as avea nevoie de o masina de inghetata, una buna.

Acestea fiind spuse, va doresc o vara dulce si plina de arome!

 

M-am mutat

Acum o luna mi-am luat jucariile si m-am mutat pe un domeniu propriu cu platforma wordpress.

Jucariile(articolele) le-am luat si pe ele, unele  poze s-au mai amestecat intre ele sau au disparut, dar esentialul e tot acolo.

WordPress-ul desi foarte prietenos cu cei care nu se pricep in ale internetului secrete, nu imi mai permitea sa pun poze, ma trimitea sa imi cumpar spatiu sau sa imi cumpar propriul domeniu la ei .  Momentan am considerat ca aceasta investitie financiara nu isi are rostul, atat timp cat exista alternative.

Asa ca acum ma aflu aici :

printrecuvinteratacite.cf

Aceeasi persoana.

 

Multumesc!

Ps. Adio, dar raman cu tine !  In sensul ca mai revin pe aici, dar renunt la poze, pastrez ambele variante in tandem.

 

 

Senzatii, trairi si ganduri

Se intampla deseori sa citesc prin carti, reviste, postari diverse si sa fie expusa la analiza ce faceam acum un an pe vremea asta sau acum doi ani, trei sau douazeci. Sunt persoane care isi amintesc cu lux de amanunte ca de ziua lor acum jdemii ani faceau x lucru cu y persoana.
Pastrez si eu multe amintiri, mai mult simtirea lor, culoarea rochiei sau a ochilor lui sau un anumit lucru ma face sa retraiesc senzatia de atunci. 
Mereu mi s-a parut ciudat, greu sa fac comparatia intre momente, intamplari. Ma stradui acum sa imi amintesc ce faceam anul trecut pe vremea asta fara sa caut in folderele cu poze, postari, emailuri. Eram in Uk, aproape de Londra, loc nou de munca, colegi noi, totusi nu simt nimic special legat de vreun moment anume.  Daca as fi avut o gandire obiectiva nu as cauta simtirea momentului.
Port insa foarte bine amprenta semnului sub care m-am nascut, sunt rac, dau inapoi des, inaintez greu, trebuie sa simt ca sa fac ceva si luna imi e prieten bun.
Continuii sa caut un sens in ceea ce fac, sa construiesc un drum pas cu pas,  sa analizez ce simt la momente cheie.
Imi e dor nespus sa alunec cu rolele si castile in ureche ori doar sa simt vantul pe langa mine. Sunt libera si totusi simt rar lucrul asta.
Am in preajma un om care imi spune ca il apreciez mult si  de fapt deja e invers. Doar pentru ca am realizat ca omul e plin de ura,  durere si  ideea razbunarii e una din motivatiile lui. O data ce am inteles lucrurile astea , m-am indepartat automat si a intervenit indiferenta.
Indiferent prin ce treci, nimeni nu iti este dator. Doar tu,  esti dator tie insuti, sa faci tot ce poti sa fii mai bun, sa urci mai sus, sa iti testezi limitele. 
Imi pare absurd ca un om educat, crescut frumos sa ajunga atat rau, condus de un orgoliu fara limite.
Da, e minunat ca in viata sa iti urmaresti visul, sa faci totul sa iti indeplinesti menirea, daca stii care este. Insa daca te distrugi pe tine insuti pe drumul spre realizarea visului, nu merita efortul, pentru ca viata trebuie traita.
Nu urmaresc nimic, doar astern cuvinte si  ganduri amestecate.

Nu imi e dor de tine, dar se intampla des sa imi amintesc de momente impreuna.

Se intampla sa fiu surprinsa de gesturi mici: o ciocolata, un compliment, moment dintr-un film, fragment dintr-o carte. Momentele astea mi le voi aminti si peste ani.

image

image

image

image

image

Imagini realizate cu telefonul personal.

Pentru vise

…..

Noi Doi – Ana Odagiu

Pentru parfumul de tutun si cafea
Pentru sunetul soaptelor de catifea
Pentru mainile tale perfecte
Lobul drept de la ureche

Noi doi, noi doi
Noi doi avem acel ceva

Noi doi avem ceva mai mult decat acel ceva
Pe care-l are, mai nou, mai toata lumea

Pentru parul din reclame
Pentru negrul fara scame
Pentru ca ma stii plangand
Imi spui „Te iubesc“ in gand

Noi doi am invatat ca-n lucruri simple poti gasi bucurie
Noi doi am invatat sa simtim, ne-am vindecat de apatie

Noi doi avem ceva mai mult decat acel ceva
Pe care-l are, mai nou, mai toata lumea

 

Se face aproape o luna de cand am descoperit melodia de mai sus, dintr-un motiv ascuns, versurile si ritmul si cea care o canta, mi dau o stare de bine la superlativ.  In caz de maxima urgenta, in acest moment melodia asta imi smulge un zambet.

Acel ceva mi-l doresc, candva l-am intalnit si stiu ca o sa imi iasa din nou in cale.

Melodia asta imi pare egala cu senzatia de bucurie cand simti gustul inghetatei sau al unui fel de mancare ce ti-l doresti de multa vreme, sau atunci cand bagi picioarele in mare intr-o zi  calduroasa sau cand il iti spune vorbe simple dar de mare efect….

 

 

Regrete si multumiri

Se intampla sa nu am timp 🙂

 

O scuza banala, dar din pacate reala. Am facut o alegere sa imi schimb locul de munca, insa nu am luat in calcul chiar  toate variantele si riscurile aferente si  faptul ca multe lucruri pe care mi-as dori sa le fac, nu mai am puterea necesara sa le infaptuiesc.

Lucrez intr-un domeniu despre care mi-ar place sa am cuvintele necesare sa il explic, experientele de zi cu zi, ar fi de folos celor care isi doresc sa vina in Uk sau intr-o alta tara si care cred ca munca e usoara, banii se fac usor si totul e minunat:).

Sunt zile cand abia apuc sa mananc sau sa fac un  dus si zile in care imi doresc nespus de mult o zi libera in care sa umblu de nebuna. Uneori apuc sa colind, alteori plec doar cu gandul. Insa nu ma plang, doar regret ca nu am cum sa surprind oamenii in poza si locurile frumoase prin care mai trec.

Regret ca nu apuc sa scriu aici, pentru ca tare m-ar ajuta.

Regret ca nu „citesc” oamenii indeajus de bine, ca nu inteleg ce anume vor sa obtina de mine.

Regret ca oamenii nu sunt directi  cu gandurile pe care le au si  ca le e mai simplu sa jigneasca decat sa taca.

Regret ca am lasat in urma oameni frumosi, dar cu care voi face tot posibilul sa ii pastrez alaturi .

Insa stiu ca sunt o norocoasa!

Pentru ca mi s-a oferit sansa sa  traiesc in locuri superbe,  sa cunosc oameni frumosi, sa am experiente minunate alaturi de ei, cu fiecare in parte.  Nu stiu cui sa ii multumesc pentru sansele astea, o fi destin, o fi alegerea personala, o fi un amestec din mai multe.

E bine sa te lasi purtat de val si sa risti, asa ajungi sa traiesti experiente la care nu visezi.

 

 

 

 

 

 

 

Vis de toamna

 

……azi e sambata, nu ca as fi stiut lucrul asta dis de dimineata sau pe parcursul intregii zile, noroc de colegi si de documentele interne de la locul de munca, care imi aminteau ce zi e azi.  Sunt aeriana ;))

De data asta am motive, visez la el, visez cu ochii deschisi. El nu e frumos, nu e urat, nu imi vorbeste limba si nici nu stie multe despre mine. Insa dimineata mi-o incep cu el si uneori seara se incheie tot cu el. Si acum visez, la  o intalnire in doi, in care el mi-ar povesti cu pasiune despre orice.

Mi-ar place sa se intample fara planificarea in prealabil, sa aiba el initiativa de a spune, hai si eu sa fiu gata in cinci minute.

Se va intampla maine, la ora 9 cand voi intra pe usa, el va fi acolo, savurand o tigara pe balcon. Urcand pe scari adulmec mirosul unui gel de dus, parca padurea intreaga s-a mutat in casa si a adus cu ea liliac si lacramioare. Cand ma vede, chipul i se lumineaza. Ma intreaba cum mi-a fost ziua si eu sunt atat de moale incat nu pot decat zambi, imi scot castile din urechi si il rog sa repete. Imi zambeste si imi spune ca are ceva pentru mine, dar trebuie sa ma schimb si sa merg cu el. Normal ca is curioasa, intreb ce anume e si el imi spune ca nu trebuie sa stiu, trebuie doar sa am incredere.

Pfff ceva mai greu parca nu imi putea spune. Cu inima indoita, speriata si totusi entuziasmata ca o sa fiu doar cu el, ma schimb repede, imi trece prin cap sa pun ceva mai gros pe mine,  asa ma pot justifica in cazul in care voi transpira de emotii, sunt destul de timida cand vine vorba sa fiu doar eu cu el, in rest sunt o curajoasa, gura nu-mi mai tace.

Arunc in treacat ceva pufuri de parfum, imi desfac parul, verific daca hainele de pe mine sunt in regula si ies pe usa. El,  e imbracat intr-o camasa neagra cu imprimeu in patratele albastre,  are o jacheta si  geaca pentru motocicleta, parul ii e nepieptanat, usor zburlit si imi zambeste strengar, ca si cum ar fi facut ceva obraznic sau e pe cale sa faca.

Ma ia de mana si imi spune hai sa ne plimbam. Ii spun ca nu e o idee buna, tocmai a inceput sa ploua si e foarte tarziu. Imi spune ca nu conteaza, el se descurca pe orice fel de vreme. Coboram la subsol, unde isi tine motocicleta, abia acum realizez ca el m-a tinut strans de mana pana cand am ajuns la subsol. Imi da drumul si imi ofera casca de protectie. Mie zambetul mi-a cam disparut, sunt serioasa si putin speriata, nu stiu incotro mergem  si mai ales pe motocicleta, pe timp de noapte si pe ploaie, riscurile sunt mult mult mai mari de a se intampla ceva.  Cred ca isi da seama ca imi e frica, nu imi spune nimic, dar imi ofera o imbratisare calda. Incep sa zambesc imediat ce corpurile noastre se apropie, miroase a flori si a mere si mi-ar place sa stau cu nasul cufundat in gatului lui multa vreme, dar momentul se termina rapid. Imi spune, gata, plecam, imi da instructiuni cum sa stau  pe motocicleta in timp ce deschide usa garajului. Eu dau din cap ca am inteles si imi pun casca, cand ma apropii ca sa ma urc ma trage langa el si imi saruta geamul de la casca, deja tremur desi frigul nu il simt inca. Ma asez si il cuprind in brate si ma lipesc de spatele lui, nu stiu daca e pozitia potrivita, dar altfel nu ma pricep, pentru ca nu am auzit cum ar fi trebuit sa stau corect pe motocicleta. Ambaleaza motorul si plecam, nici vorba de frig si ploaia era marunta, chiar calda mi s-a parut, incep sa recunosc unde mergem si curand ajungem pe malul marii si mergem dealungul  tarmului pana in orasul urmator, intr-o parte avem marea  si luna stralucitoare si in alta orasul cu luminile de sarbatoare, multicolore. Mergem aproape jumatate de ora, nu imi dau seama unde ne aflam, marea ne este partenera de drum dar nu recunosc locurile si luminile orasului s-au pierdut in urma. Curand suntem doar noi si drumul, nici macar lumina pe drum, intr-o parte  si alta ziduri de arbusti . Dintr-o data drumul se deschide  si avem in fata marea de o frumusete rara, nici o lumina in jurul noastru, doar farurile si marea e luminata de luna, intamplarea face ca e luna plina in seara asta.  Ne oprim aproape de o plaja, imi scoate casca si ma ia de mana, pornim catre plaja, observ acum ca are ceva in mana, un soi de geanta. Mie mi-a amortit corpul, am stat incordata si acum merg ca un robot, el insa e  plin de energie si de zambet. Ajungem aproape de mare si scoate din geanta o patura mica si ma invita sa iau loc. Se  lungeste el primul pe patura si imi arata sa fac si eu la fel apoi mai scoate ceva din geanta, un fel de tub. Pana acum nu am schimbat nici o vorba de cand am plecat de acasa. Imi spune  ca asta e locul lui preferat, aici vine cateodata cand simte ca nu mai poate, cand probleme sunt prea multe sau cand e foarte obosit.Nu apuc sa raspund caci ma ia in brate si ma saruta incet buze si apoi se indeparteaza sa se uite la mine, ii raspund intorcandu-i sarutul si lucrurile se precipita, aerul pare singurul lucru de care avem nevoie, pentru ca am uitat sa respiram. Ne oprim si oftez usor,  chipul meu se afla in mainile lui si nu ma intreaba nimic, ma ajuta sa ma ridic  putin si ma ia in brate, ca un vampir incercam sa ii fur mirosul gatului atat de alb si el isi tinea  chipul ingropat in parul meu.  Imi spune ca isi dorea sa faca lucrul asta din prima zi in care m-a vazut dar nu indraznea. Simt ca imi recapat glasului si ii spun ca imi pare nespus de bine ca a facut pasul catre mine, ne lungim pe patura si imi ofera telescopul si imi povesteste despre stele, nu le retin, stiu doar ca ii auzeam vocea ca in soapta si mainile lui ma tineau in brate. Nu m-am gandit niciodata ca un om ma poate tulbura atat de mult….. Am stat asa pana cand s-a lasat frigul, nu stiu cat era ora dar aproape ca adormeam, i-am cerut sa mergem acasa, la caldura…mi-as spus ca nu ar vrea, ca lumea lui e perfecta in momentul acela asa ca am mai ramas un timp fara ca nici unul dintre noi sa vorbeasca. M-a intrebat ce anume mi-a placut la el prima oara, am ezitat putin dar i-am spus ca a inceput sa imi placa de el in momentul in care l-am vazut doar in prosop, iesind de la dus, am adulmecat parfumul gelului de dus si instant am fost sedusa,(chiar m-am dus in urma lui si am cautat sa vad numele pe sticla – Super Playboy) , el zambeste si imi spune ca are super-puteri si imi poate oferi chiar si luna de pe cer daca ii voi oferi din dragostea mea. Mie totul imi suna a poveste, departe de a crede in puterea seductiei, poate si pentru ca imi e greu sa cred ca mi se intampla mie asemenea bucurie.  I-am raspuns ca ma simt onorata sa ii ofer ceea ce am. El nu a mai spus nimic, m-a luat de mana si a spus sa mergem pentru ca nu vrea sa racesc, tremuram de ceva vreme.

Am ajuns repede acasa si in subsol l-am oprit sa il intreb, daca e sigur ca asta vrea, daca chiar vrea ca noi sa ne cunoastem mai bine. Nu mi-a raspuns, mi-a luat din nou chipul intre mainile lui si mi-a spus ca nu exista nici o urma de indoiala, el vrea mai mult si vrea sa se intample cu mine.

Asa a inceput povestea noastra……..

Articoul scris pentru SuperBlog 2013

Cincizeci de umbre ale lui Grey

Am auzit  de multa vreme de aceste carti, nu m-am indurat sa le cumpar, am considerat ca sunt cam la fel precum cele pe care le-am citit prin acum, am citit diverse pareri si am pornit la drum.

Henry Miller – Sexus  sau Sanda Brown pe cand eram mai copil, nu retin titluri ori altele carti care acum nu imi vin in minte dar care au avut pasaje cu descrieri mai mult sau mai putin exacte a diferitelor acte sexuale si drumul pana la actiunea in sine si care au fost citite cu multa atentie si rabdare de catre mine,  rabdare in timp,  Henry Miller mi se pare ca are un stil greoi, de multe ori ma apuca somnul….

Insa am aflat de curand ca se va face un film dupa cartile de mai sus si asta a reprezentat punctul de pornire spre ale citi, pentru ca  in ecranizarile dupa carti, mi se pare ca se scapa multe nuante si amanunte, pe care eu imi doresc sa le stiu sau  sa le savurez.

Sora mea a avut grija de mine si mi-a trimis in variante de pfd cartile si le-am savurat oriunde am avut ocazia, purtand la mine kindle-ul mereu.  La servici in pauze am fost surprinsa de catre colegi, mancam si citeam  si de multe ori zambeam. Am fost intrebata de ce asa zambet doar citind o carte si i-am invitat si pe ei sa citeasca, bineinteles raspunsul m-a naucit putin, cum sa citeasca asemenea porcarii, fac raul  si te invata prostii.

Cartile, desi groase si scrise cu un font marunt, chiar merita atentia oricui, poate nu chiar a bunicilor nostri totusi, cuvintele scrise nu reprezinta un ghid,  nu te invata cum sa devii mai bun in asternuturi. Te ajuta sa iti deschizi gandurile zic eu, sa inveti sa gandesti si sa fii putin mai liber, sa uiti de regulile impuse de societate .

Mie mi-a placut enorm de mult, voi lasa timpul sa treaca si le voi reciti dupa un timp, nu vad cu ce ar putea sa imi dauneze.

Am aflat melodii noi  si vechi si multe amestecuri  facute de diverse persoane, cel mai de jos mi-a placut cel mai mult, l-am lasat sa cante in timp ce terminam a 3 a carte.

Am dormit mai putin, pentru ca era musai sa termin capitolul, sau cartea.

M-am umplut de buna dispozitie

Visez din nou cu ochii deschisi, putin, dar o fac, poate cu timpul o sa imi permit mai mult…

Singura dezamagire e ca cel care imi doream sa joace rolului lui Christian Grey, nu o va mai face, il stiti din serialul White Collar, brunet si cu ochii albastri, Matt Bomer, dar oricum ar fi, abia astept sa apara filmul.

ps.Daca cineva doreste pot trimite cele 3 carti pe email.

Zile cu soare in septembrie

Aici, soarele e rar, e mai des decat in zona Londrei dar destul de rar comparativ cu Romania, in schimb atunci cand se preconizeaza soare, multa lume cu mic cu mare, carut, purcel, catel si tot ce mai e prin casa se indreapta catre plajele locale, ele sunt multe, unele nu sunt nici marcate, poti din spatele casei sa pornesti pe o carare si sa ajungi la un petec de mare, cam asa era cu mine cand eram acasa, faceam ce faceam si cumva ajungeam pe faleza Dunarii.

Am surprins mai jos in zile diferite, zile cu soare din septembrie, acum e tare urat afara, e vant si ploua marunt si asa o sa fie toata ziua .

 

 

 

Mai jos e un petec de pamant langa mare, ca sa ajungem la el am mers cam 15 min teren accidentat, neamenajat, cam ca la noi la 2 mai, s-a facut gratar, s-a strans totul dupa ce am plecat, la plecare ne-am catarat ca si la sosire, desi era si o carare mai potrivita de mers, au fost 2 zile cu momente tare frumoase.

In pozele de mai sus am fost singura, in pozele de mai jos am fost cu polonezi, vecina mea apare intr-o poza, unii dintre ei nu vorbeau limba engleza si totusi nu m-am simtit nepotrivit.

 

Va doresc o toamna frumoasa cu soare pe alocuri si durere cat mai putin spre deloc!

Dor de tine – scrisoare

Nu stiu cine e tipul din imagine, mi-a adus aminte de tine si l-am adaugat ca amintire, pentru ca pe tine nu te pot vedea, nu imi place cuvantul niciodata, dar uneori parca e prea aproape de adevar. Nici cuvantul fericire nu imi place, mi se pare atat de departe si de neatins, desi imi doresc  ca toata lumea sa aiba parte de ea, de fericire, macar cateva clipe.  As vrea tu, mai mult decat mine, in momentul asta sa fii fericit sau in momentele ce vor veni. Deajuns  raul din viata ta, te vreau bine si linistit, alaturi de cine vrei tu si unde vrei tu.

SAM_9844

Stii, acum o saptamana am cunoscut alt varsator, nu stiu ce are semnul asta cu mine, dar deja 2 oameni din viata mea il impart si poate si un al 3 lea acum, musai sa caut instructiuni de folosire sau macar un manual  de utilizare caci nu mai am putere  sa lupt.

Te revad des pe strazile orasului in care stau acum,  mereu imi spun ca aici ai avea un viitor frumos, senin…

N-am idee ce faci si cum iti este, sper ca esti bine acolo unde esti, multumesc ca te-ai gandit la mine de ziua mea, putine persoane si-au amintit fix in ziua aia, bineinteles ca mi-am dorit ca un anume cineva sa isi aminteasca de mine si habar nu a avut, dar dezamagirile sunt parte  din viata mea de zi cu zi, stii vorba aia, fiecare zi cu bucuria ei, cam asa e si cu dezamagirile, oricat as incerca sa nu sper sau sa nu visez.

Tie iti iesea sa nu iti pese prea mult, as vrea sa ma inveti….

Imi e dor sa te citesc, scriai frumos.

Atat pentru azi.

Sa nu uiti de tine!

De ziua mea!

Azi e ziua mea de nastere. Is mai multi ani adunati, nu indeajuns incat sa trag linie dar deajuns incat sa invat ca in fiecare zi trebuie sa caut o bucurie noua sau mai veche, oricat de mica ar fi ea si sa o savurez. Asadar dupa o zi de munca, am profitat de soare si am iesit la o plaja din zona, nisipul ud, alge multe si un papagal doritor de bere. Toate asezonate cu o geanta de firma – un super rucsac achizionat de aici, de care sunt tare mandra(incap in el toate prostiile) si spatele nu mai doare cand cobor sau urc dealurile, pentru ca aici e ca in filmele cu strazile din San Franscisco, fara tranvaie ;))  si fara autobuze  in zona mea de actiune.

Una pesta alta,  eu is in pozele de jos, mai tanara, mai rotunda si sper in timp si mai fericita !

SAM_9650

SAM_9664

SAM_9668 SAM_9677 SAM_9679 SAM_9691 SAM_9710 SAM_9716 SAM_9725 SAM_9731 SAM_9736

Torquay – United Kindom

De maine incep un nou capitol, fara asteptari, fara cunostinte prea multe, intr-un oras superb.

Nu am reusit sa pozez casele, se intampla sa cobori sau sa urci un deal si in fata sa ti se deschida un deal plin de case frumos aliniate sau o vale cu acoperisuri  colorate de ploaie si gainat. Pescarusii sunt  primii aici mereu.  Nu sunt inca lamurita  de drumuri, cai de acces mai usoare sau multe alte lucruri insa am descoperit marea….. in mai multe versiuni si pozele le atasez aici.

M-am nascut sub o zodie de apa, am trait mereu aproape de ea si acum am ajuns intr-o locatie tot cu multa apa, sper sa imi poarte noroc.

Imaginile au fost surprinse sambata si duminica, vremea a fost minunata, in ciuda faptului ca vineri la Luton ploua cu galeata:)!

SAM_9397 SAM_9398 SAM_9399 SAM_9400 SAM_9401 SAM_9402 SAM_9404 SAM_9405 SAM_9406 SAM_9407 SAM_9411 SAM_9412 SAM_9417 SAM_9420 SAM_9422 SAM_9423 SAM_9424 SAM_9425 SAM_9426 SAM_9427 SAM_9429 SAM_9433 SAM_9435 SAM_9437

Trotuarul public sau privat?!

Azi…inca o data m-am minunat de cat de „frumoasa” e tara noastra, respectiv orasul in care traiesc.

Se ia un colt dintr-un cartier relativ central, ceva seminte, pufuleti, tigari si ce iti mai vine in cap, iesi din casa, traversand strada si vis a vis de casa ta, te asezi pe trotuar si incepi si analizezi trecatorii, savurezi din tigara, pui o muzica, nu in casti bineinteles, care ar fi hazul…

Eventual inviti si rudele si vecinii, totul e mai misto in gasca de 10 -15 oameni adulti si copii, aaa nu e musai sa vorbesti frumos, din nou, care ar fi hazul, copilul de 5 ani trebuie musai sa stie in termeni de organe masculine/ feminine ce se intampla daca nu isi pune geaca pe el sau  daca nu sta cuminte.

Vroiam sa fac poza cu telefonul dar presimt ca imaginea s-a format din cuvintele de mai sus.  Sa mentionez totusi ca in zona aia(desi putine case) locuiesc multi oameni de etnie mai inchisa la culoare care au ca obiect de activitate in special vanzarea de flori, in coltul imediat apropiat de casa si trotuarul cu pricina.  De fapt cred ca trotuarul, desi e vis a vis de casa lor, le apartine in totalitate mereu, indiferent de  momentul din zi, noapte sau anotimp. Sincer ii inteleg, langa casa lor  spatiul de trecere al pietonilor este foarte mic, pot incape pe trotuar doar 2 oameni care trebuie sa se fereasca putin ca sa nu se atinga, deci ar fi fost prea greu sa se relaxeze acolo…

 

ps. ma doare ingrozitor de tare capul si azi am constatat ca am adunat o multime  de suparari, nervi, frustrari, caci am  vrut sa ma iau de antrenoarea de aerobic pentru ca nu imi ies pasii, deci posibil sa fi fost plina de nervi si cand am vazut cele de mai sus…

Baloane de sapun

SAM_5042 SAM_5043 SAM_5045 SAM_5047

 

Ce faci cand  balonul tau de sapun se sparge?   Cand iti pui in baloane de sapun:  vise mici ce vrei sa creasca, gandurile realiste, mai negre, poate mai gri dar cu speranta ca vor creste,  ca vor deveni ganduri bune, pline de optimism, bucurie si culoare…..si ele se sparg  si totul se scurge in crapaturile asfaltului. Cum le aduni, cum inveti sa cresti din nou, cum te increzi din nou in ele, in baloanele de sapun?

Da…pun multe intrebari, un var gaseste mereu prilejul sa imi aduca aminte, cand eram mica puneam o gramada de intrebari si uneori mama completeaza, pai daca copilul nu a vorbit pana la 2 ani, trebuia sa recupereze pe parcurs nu??

Lumea mea mica incapea intr-un balon de sapun ori  poate mai multe, le-as fi lasat sa zboare, sa creasca, sa imprastie bucurii, culori….

Cineva le-a spulberat si o data cu ele si pe mine, am permis inca o data sa am incredere, aiurea ca doare ingrozitor si nu am pastile pentru calmarea durerilor.

 

 

Nu caut solutii minune,  ele nu exista.

 

 

De zi cu zi!

  •  Aveti ochelari de soare?

Detin in momentul asta vreo 3-4 perechi cumparate, primite, colorate, gasite si parca totusi  nu  sunt indeajuns.Imi pare ca atunci cand imi pun ochelarii, lumea din jur a disparut in mare parte, is eu si soarele pana la punctul x unde trebuie sa ajung. Zilele trecute am avut o revelatie,  cei din jur te recunosc si cu ochelari de soare. Mie imi pareau ca is ca o masca, ii pun si time out, poti fi oricine. Da, cam atat de „cu capul ” is uneori. M-au salutat 3 oameni in 5 minute dupa ce ma bucuram de mersul pe strada cu ochelari din aceea   prin care nu se vede ca te uiti la cineva anume .

  • Dorinta neimplinita

Aseara mi-am dorit mult de tot sa vad un film romanesc  super bine vazut in alte tari, minunata organizare din cadrul locatiei de difuzare, m-a facut sa ma razgandesc. Imi doream macar un petec de iarba pe care sa te poti aseza si privi in voie. In schimb erau cateva scaune, poate 50 la numar si lume, cu mult peste numarul de scaune, sa stai pe langa ele era imposibil sa vezi si la  ecran, ramanea doar optiunea in picioare. Acum imi doresc sa il gasesc pe internet, daca cineva are vreo sugestie, o accept cu bucurie.

Filmul e Pozitia Copilului – Child’s Pose.

E de apreciat  ca multa lume isi dorea sa viziteze muzeele din oras, putine la numar, dar cel putin cel din urma si cel mai mare, muzeul de arta, avea multi  admiratori si bonus targ de lucruri frumoase facute de maini pricepute.

  • Directii, indrumari

Nu stiu incotro, care imi e drumul si de ce e musai sa  duc in spate si sa adun constant suferinte si suparari.  Speram sa  fiu aproape de un echilibru dar pare mult prea departe de mine. Ceea ce imi doresc sau vreau pare de domeniul sf-ului, chiar daca comparativ cu altii,  e ceva extrem de simplu.

Oameni frumosi – Ella

…acum cativa ani, sa fie deja vreo 3, cam prin momentul asta  cunosteam o persoana feminina,  ma aflam in Uk, Cambridge.

Ella e numele ei si datorita unui amic, mi-am facut curaj si am sunat-o.  In general am fost invatata sa evit prieteniile cu oamenii din aceeasi natia cu a mea, pentru ca exista multa invidie, rautate si cate si mai cate, cand ma aflam  in alta tara.

Ella are ceva mai multi ani decat mine si povesti de viata o sumedenie. Avand aceeasi reticenta in a cunoaste oameni noi, mi-a spus totusi sa ne vedem, m-a invitat in casa ei, sa stau in weekend si sa discutam despre cate-n luna si in stele.  Mi s-a parut  ca am fortat putin nota si ideea de a petrece noaptea in casa unui om necunoscut nu m-a incantat, dar am riscat, analizand riscurile, in caz de necompatibilitate  gaseam un autobuz  inapoi spre  locul in care locuiam.

Ca sa se inteleaga, uneori nu  sunt tolerata usor de cei din jur, am tendinta sa fiu pisaloaga, sa spun ce gandesc cu mai mult sau mai putina diplomatie, indiferent ca e de bine sau rau, clar am gura mare cand mi se pare ca am  fost neindreptatita sau cei din jurul meu au fost lezati intr-un fel sau altul. Ca atare in timp prietenii pe care ii aveam s-au diminuat .

Nu aveam habar cum arata, amicul comun mi-a spus ca e o tipa focoasa, cam atat era in gandul meu.  Am descoperit o tipa inalta cu parul lung roscat, parul era desfacut si purta ochelari, nu retin cu ce era imbracata, dar personal mi s-a parut superba.  Si eu am uimit-o pe ea, prin inaltimea mea de 155 si  chipul copilaros pe care il detin ;)) .

Sa va zic ca de atunci, aproape in fiecare zi noi am vorbit la telefon, cum gaseam portita libera, fugeam la ea?  Mare lucru nu se intampla, eu ii faceam masaj, ea gatea, faceam cumparaturi, ne amuzam de povestile noastre, recunosc mai mult eu de ale ei si de multe ori ma trezeam si plangand, cand aflam prin ce minunatii a putut sa treaca.

Casa ei era a mea, tot ce avea impartea, daca ceva nu ii convenea, atunci pe loc aflam, un lucru pe care eu il gasesc a fi minunat, caci adevarul spus verde in fata, te poate ajuta sa gandesti mai obiectiv despre persoana ta, sau cu alte cuvinte, te poate ajuta sa iti vezi lungul nasului. Nu eram eu singura, cea care ii trecea pragul,  ea mai avea prieteni buni,  nu conta cand suna la usa sau la tel, ea deschidea senina si te asculta si oferea tot ce avea ea mai bun. Nu a cerut nimic in schimb, cel putin nu mie sau celor pe care i-am vazut eu. Insa a impus intotdeauna o doza de respect,  incat mie,  imi era rusine sa o mint sau sa ma prefac. Din cand in cand ma uit la pozele cu ea si mi se pare ca  nu e locul meu acolo langa ea, ca ar trebui sa fie alta persoana, oricare.

Nu am un moment special de care sa imi amintesc, mi-a ramas in gand relaxarea pe care o simteam cand intram in casa ei,  ma simteam mai linistita sau faptul ca imi placea sa ma uit la ea cand purta o discutie cu altcineva. Cand se uita in ochii mei, ma intimidam putin…

Ea are 2 copii, ceea ce facea, era mereu pentru ei, indiferent de oboseala sau probleme, gandul ei principal era la cei 2  pitici si la cum va fi viitorul cand ei ii vor fi alaturi.  Au trecut 3 ani  de atunci si in ciuda  suferintelor avute, ea acum e impreuna cu baietii ei. Sper sa o regasesc fericita si iubita, caci merita din toata inima .

Poate ca nu sunt tocmai coerenta in exprimare, in ceea ce simt, dar omul de mai sus era un strain, care a riscat cu mine, dupa ce multi altii o dezamagisera, si mi-a oferit tot ce avea, fara a cere nimic in schimb. Si eu am dezamagit-o, insa eu am plecat pentru a-mi urma inima si pentru a-mi  construi un echilibru  in relatia pe care o am cu iubitul meu si cred ca a inteles lucrul asta.

Desi de la ea am contul de facebook, de cele mai multe ori nu gasesc cuvintele potrivite spre a i le spune. Imi e dor nespus de ea si as vrea sa cred ca la un moment dat ne vom revedea. Stiu ca indiferent cat de mult timp va trece, momentele petrecute impreuna nu vor fi uitate, va ramane mereu senzatia aia de bine, de armonie pe care o intalnim din cand in cand .

DSC00130

ps . amicul care o cunostea, de fapt nu stia nimic de ea, doar ca e o femeie care arata bine si locuieste in uk.

Oameni frumosi- Aziz

 

M-am gandit  sa fac o lista cu oamenii frumosi  care mi-au fost scosi in cale. Nu e o lista anume, e ceva ce pe moment imi amintesc.

In poze mai jos se afla Aziz, l-am intalnit in tren/tranvai, parea mai prietenos si m-am gandit sa il intreb cate bilete trebuie sa compostez pana la gara, acela fiind punctul central din care eu imi incepeam vizitarea orasului Amsterdam.Mi-a raspuns intr-o engleza stricata, am inteles, i-am spus multumesc si am dat sa ma asez pe scaun. M-a batut pe umar, si-a cerut scuze si a spus ca vrea sa ma vada, sa ma sune, i-am dat nr meu de tel si el a coborat. Eu stiam doar limba engleza, la prima intalnire cu el am aflat ca stie doar cateva cuvinte in engleza, intelegea si vorbea spaniola, olandeza si limbile lui de baza la care nu ma pricep.  Acum regretam ca nu m-a prins microbul telenovelelor, imi prindea bine o limba straina in plus sa o stiu. Prima intalnire a fost la cinema –  Ocean 11 dar nu am stat pana la sfarsit, eu trebuia sa iau copii de la scoala si doar drumul dura cel putin jumatate de ora. Nu mi s-a parut interesant, mai ales ca abia daca comunicam, mi-a trimis mesaje sa ies din nou cu el, dar am evitat sa ii raspund.  El este de origina irakiana, crescut in India alaturi de fratii si surorile lui  4 sau 5 erau cu totii, plecat sa munceasca in alte tari de la 18 ani, in Olanda era stabilit de vreo 2 ani, dupa ce initial a stat in Portugalia. Pe mine oamenii straini ma speriau, mai ales ca pentru mine Olanda era prima tara straina pe care o vizitam, nu imi puteam permite sa fiu prietenoasa, neavand pe nimeni in jur cunoscut.  Pana la urma am iesit cu Aziz si in fiecare zi in care ne vedeam, el imi facea un mic cadou, ciocolata, flori, bomboane, tricouri, cafea si totul mi le oferea cu un zambet ca in pozele de mai jos.  Cu el am reusit sa invat putina olandeza, comunicam mult mai bine, jumate engleza – jumate olandeza si cand nu ne intelegeam, zambeam amandoi si abandonam. Pana la urma nu era musai sa vorbim. Cand i-am spus ca va trebui sa merg acasa, s-a intristat ingrozitor, zambetul lui mare abia daca il mai vedea. Deja isi imagina cum ar fi viata in 2. Am incercat sa ii explic ca eu nu  tin la el ca un viitor partener ci doar ca la un prieten pe care as vrea sa il am alaturi mereu.  Nu stiu cat a inteles.

Gateam impreuna, asa am gustat un peste oceanic incredibil de dulce, parca pusese zahar pe el, sau salata cu multe legume, branza si frunze de menta, o nebunie, sau branza in conserva mare de tabla care seamana putin a telemea, ori fructe coapte zemoase  rodii sau mango.  Se amuza cand ii spuneam ca nu stiu sa gatesc, la noi in casa mama a fost cea care a gatit mereu, rar tata si uneori sora mea, acum stiu si eu una alta, dar la 20 si ceva de ani, nu prea imi pasa.

Cand am plecat m-a ajutat cu tot, mi-a umplut geanta cu chestii dulci si tot ce mai avea el adunat pentru mine si am promis amandoi sa pastram legatura.  Il invatasem  sa scrie pe chat si pe email si totul parea mai simplu. Ajunsa acasa, mi-am dat seama ca nu ma voi mai intoarce in Olanda, i-am spus insa  el spera sa vin inapoi, imi  spunea des  cum va incerca sa imi gaseasca de munca, era deajuns sa ma duc la el, totul se rezolva mai apoi cu bine. Mi-a placut gandul pentru un moment dar nu indeajuns de mult incat sa imi fac curaj.  Nu era genul religios, nu tinea ca sotia lui sa poarte val sau parul acoperit ori  sa fie altfel decat celalalte femei, vroia doar sa fie iubit si sa aiba o viata echilibrata. Incet, incet legatura s-a rupt, eu munceam, intram rar pe internet, el la fel.  Imi doresc sa cred ca are o viata frumoasa si ca este iubit. Mi-a fost un mare sprijin si m-a facut sa inteleg ca oamenii straini, sunt uneori mai buni decat cei din familie.  Mi-ar place sa ii revad zambetul in poze. Nu mai stiu nimic de el, am incercat sa il  regasesc dar adresa de email nu mai pare folosita, facebook-ul are prea multi useri cu  prenumele lui si inclin sa cred ca nu i-ar mai pasa.

100_0361

Picture 063 Picture 164

 

 

 

Ps. Daca intalniti astfel de oameni cu suflet mare, faceti tot posibilul sa pastrati legatura cu ei, prin astfel de legaturi putem deveni mai puternici, mai curajosi.

 

 

OBSESII de zi cu zi

Exista vreo melodie pe care o puneti pe repetare, azi maine si tot asa ?

Pentru mine sunt multe si depinde de starea de zi cu zi . Dimineata e musai sa fie una de energizare maxima, altfel nu e ziua frumoasa si mai ales melodiile sa fie cantate cu vocea noastra, aia ragusita  sau dupa caz, fiecare cum poate.

Azi e Voltaj

Sau melodia de mai jos, fix la refren in tipete daca se poate, acelasi regim de karaoke –  Fun – We are Young  ft  Janelle Monae

Ieri si in alte zile s-a intamplat sa fie  PORCUL  – VAMA

Cel mai tare imi pare cand versurile sunt cantate de nepoata ” hai tati, baga melodia cu porcul ” si dai karaoke ;))

Sau  Cabron

 

Si astfel ziua devine mai senina, mai colorata, mai altfel…..

 

Hristos a Inviat!

Sper ca ati avut sarbatori frumoase, alaturi de cei dragi.

 

Eu le-am petrecut pe langa casa, batraneste, cu mancare cat cuprinde, voie buna si multe rude. Rar se intampla sa ne adunam mai multi, asa ca sufletul meu e fericit.

SAM_9071 SAM_9072 SAM_9087 SAM_9088

 

Cu oua 3 d, pasca, cozonaci, miel  si mai nou multa ciocolata sau tort de inghetata(unul anume tare tare bun- tort la multi ani de la amicii). In poze e nepoata in campionat de ciocnic cu parintii, fara oua false  dar cu multa putere in muschi.

Si anul viitor tot asa sa ne fie, daca se poate si cu mai multa bucurie.

URA

Sentimentul de URA te inraieste. Nu te face mai puternic, e doar o iluzie!

Cand urasti pe cineva, devii urat! La propriu ma refer 😦 Se intampla uneori ( in ultima vreme des) sa ma regasesc cu diverse persoane. Care ma cunosc din vedere sau deloc. Si le citesc ura in ochi si in afirmatii. Nu inteleg de ce, nu le-am facut nimic.

Cel mai rau imi pare ca in ultima vreme ma priveste cu ura o persoana cu care am petrecut mult timp ca si prieteni. Pur si simplu i se strange cumva chipul cand ma vede, se incrunta si arunca cu greu o vorba de salut. Nu e in mintea mea…se intampla destul de des.

Am trecut prin multe chestii aiurea si foarte urate, am fost inselata si mintita si furata ..etc. Desi cunosc(o parte din ) persoanele ce mi-au facut rau dea lungul timpului, nu am nici o problema cu ele.
Am avut, am trecut peste. Nu am urat nici un moment. Am fost nervoasa, am tipat, am plans, am regretat si incet incet au trecut….

Bucuria vine din lucruri mici, cele de zi cu zi…, nu cred ca te poti bucura de aceste mici bucurii, daca pastrezi chipul incruntat mereu.