Addicted to icecream

Sau altfel spus,  dependenta de inghetata in al nostru dulce grai romanesc.

Nu stiu cum se face, insa indiferent de momentul zilei sau indiferent de anotimp, daca imi dai inghetata, ma bucur instantaneu.

Bineinteles ca am si preferinte, insa nu e frumos sa refuzi, asadar accept cu bucurie orice fel de inghetata. In limitele europene,  mai departe de 3 ore in zbor cu avionul, nu am ajuns inca 🙂  🙂 . Cand vine vorba de inghetata sunt o optimista, am destul timp sa testez.

Ati ajuns in Italia?  Ati gustat inghetata de acolo, chiar si aceea ce se vinde langa un supermarket. Nu exagerez cu nimic cand spun ca e super buna. Stiu sigur ca ingredientele lor nu sunt fix tocmai naturale, insa gustul……hmmm gustul e genial.

Acesta este un tort de inghetata, nu retin ce arome continea, retin doar ca avea si bezea si ca a fost genial de bun.

De trei zile incoace papilele gustative au luat-o razna, am gustat Nirvana cu praline si caramel. Aveam impresia ca cei care lauda inghetata Nirvana habar nu au ce face, m-am inselat, e minunata, de trei zile o tot cumpar.

In timp ce in frigider sta inghetata facuta de mine din ingrediente cat se poate de naturale dar  totusi daca plec din casa, e musai sa testez si alte soiuri.

Mi-am luat si aparat de inghetata sau masina de inghetata, am gasit-o la un super pret, tot ce trebuia era sa pun bolul masinii in congelator, eu amestecam ingredientele apoi le puneam in bol, masina amesteca si ea si pac se nastea inghetata, putand fi savurata imediat sau se putea pune la congelator pentru mai tarziu. Doar ca, se pare ca un congelator mai de moda veche, nu a vrut deloc sa se imprieteneasca cu bolul de inghetata, a trebuit sa returnez aparatul, am fost extrem de dezamagita toata ziua .

Acum sunt in cautari, chiar sunt, insa in limite de buget, nu pot sa dau 1000 de lei pe un aparat de inghetata, eu as vrea insa existe cheltuieli mult mai importante decat satisfacerea gustului personal .

Daca aveti vreo sugestie, o accept o bucurie.  Este vara deja, am nevoie de inghetata acum, ieri, mereu.

Am si un top:

  1. Amicii – tort -La multi ani! ( are  strat de gem/dulceata de capsuni cu alune, strat de inghetata de cacao, apoi iar strat de gem/alune si inghetata de frisca). Are un litru, e timp indeajuns sa te saturi dintr-o cutie, este pe primul loc pentru ca de aceasta inghetata m-am indragostit prima oara iremediabil.
  2. Tort nou aparut cel putin pentru mine cu multe sortimente, inghetata italiana Siviero Maria, sortimentul cu ciocolata e demential, in plan pentru testare este varianta cu fistic si cea cu visine. Gustand-o  mi s-a parut ca am ajuns iar in Italia si nici macar nu ma uitasem la numele ei, la ingrediente, producator, abia dupa prima inghititura am cercetat cutia. Minunaaaata, suunt sanse sa devina locul 1 in inima mea curand.
  3. si
  4.  la egalitate stau doua tipuri de inghetata internationale  Ben&Jerry’s si Häagen-Dazs Romania
    sunt la egalitate pentru ca le-am gustat in acelasi timp si intr-o alta tara, insa fiecare are particularitati minunate si e musai sa fie savurate cu atentie si pe indelete, exista multe variante din care puteti alege.

Ma opresc acum din salivat, merg sa imi fac inghetata de casa, adica dupa ce amestec tot, la 30 min trebuie sa o amestec iar si iar timp de 3-4 ore ca sa nu se formeze gheata. Bineinteles ca uit si ma iau cu altele, dar chiar si asa tot o mananc, dar cred ca se intelege de ce as avea nevoie de o masina de inghetata, una buna.

Acestea fiind spuse, va doresc o vara dulce si plina de arome!

 

Anunțuri

Ziua mea

de nastere a fost anul asta mai frumoasa.

 

Pentru ca am avut alaturi multi oameni dragi si pentru cei care au fost departe,  i-am simtit la fel de aproape prin vorbele lor si prin faptul ca nu m-au uitat.

Am avut instiintarea pe facebook privata cu privire la ziua mea, dar luni dimineata  am lasat sa se vada  ca e ziua mea de nastere.

M-am gandit si ce daca unii nu tin minte, eu vreau sa ma bucur 😉 chit ca poate anul viitor multi nu isi vor mai aminti, vreau ca azi sa ma simt apreciata si sa primesc in dar cuvinte dulci.

Da, el(cel care mereu uita) si-a amintit si m-a sunat, chiar destul de devreme in zi, chiar si persoane la care nu ma asteptam, mi-au oferit un motiv de a zambi. Ziua in sine a fost una superba pentru zona Londrei, neasteptat de calduroasa. A fost timp  pentru plimbat aiurea, fara tinta, a fost timp si pentru cumparaturi, chiar si pentru a cunoaste un om.

Bineinteles ca am facut si poze, insa pentru ca am umblat mai mult singura,  de multe ori imi era lene sa mai scot aparatul ;))

Una peste alta vreau sa multumesc pentru ziua de nastere  avuta si pentru zilele dinaintea ei si dupa ea. Am petrecut cu colegii, am vorbit cu cei dragi, oameni buni si frumosi mi-au lasat mesaje si cel mai important multi oameni chiar si pret de cateva cuvinte s-au gandit la mine.  Va multumesc!

 

SAM_2001 SAM_2008 SAM_2012 SAM_2014 SAM_2015 SAM_2016 SAM_2017 SAM_2018 SAM_2019 SAM_2020 SAM_2021 SAM_2022 SAM_2023 SAM_2024 936069_4469072540590_147287856091998336_n 10268555_4469072300584_8648878684696788735_n 10367698_4469072980601_3673420225434552624_n 10368405_4469067900474_5592573943509893597_n 10376158_4469067540465_7613194330195903481_n 10464085_4469070820547_43501104384013803_n 10480189_4469067740470_4674022973870761574_n 10502066_4469070980551_7726850551185445457_n 10509692_4469072740595_5378153744946564641_n 10523998_4469067140455_3211809386667114975_n

 

Sfarsit de an in UK

Incep sa regasesc ceva culori, prin intermediul oamenilor cunoscuti aici.

Locurile sunt superbe chiar si in miez de iarna, zapadaa nu am zarit-o pe aici dar ploaia si vantul sunt acasa la ele in zona asta deci alt fenomen nu prea mai are loc.

Sper ca anul ce vine sa va gaseasca mai veseli, sanatosi si la punga grosi  sau macar cu planuri in sensurile astea.

Multumesc din toata inima celor care dintr-un motiv doar de ei stiut au ales sa ma urmareasca pe blog.

Imagini din Dawlish de pe 24 decembrie. Parul  meu e in continuare in culoarea lui naturala :)!

Imagini din Exeter de pe 30 decembrie.

SAM_1297 SAM_1300 SAM_1301 SAM_1302 SAM_1303 SAM_1305 SAM_1306 SAM_1307 SAM_1308 SAM_1309 SAM_1310 SAM_1311 SAM_1312 SAM_1314 SAM_1315 SAM_1316 SAM_1317 SAM_1318 SAM_1319 SAM_1320 SAM_1321 SAM_1323 SAM_1324 SAM_1325 SAM_1326 SAM_1327 SAM_1328 SAM_1329 SAM_1331 SAM_1333 SAM_1334 SAM_1336 SAM_1338 SAM_1340

 

Mea culpa, pozele din urma nu au mai vrut sa intre in galerie.

 

 

Dawlish, Uk

Poze am facut dar fara culori prea multe, viata in Marea Britanie nu mai are culoare in anotimpul asta.

Am tacut o vreme, dar am si motive .

Voi schimba orasul pe un altul mai mic, pe care eu l-as numi sat, ei se incapataneaza sa il numeasca oras. Ma pregatesc sa fiu uimita, momentan sunt dezamagita. Mi se tot spune ca o schimbare e spre bine, sunt intrutotul de acord, insa speram la o schimbare intr-un oras mai mare, unde  mai poti regasi culori pe strazi si oamenii chiar exista, strazile nu par pustii.

Pana una alta, pozele de mai jos sunt din zona in care voi sta sta.

Plymouth- orasul vantului!

Din varii motive m-am plimbat iar, doua zile la rand si pot spune clar si raspicat ca imi place orasul Plymouth mult de tot chiar daca  am vazut doar putin din el.

Intr-o statie de autobuz, cred statia centrala, am surprins in doua ipostaze   panorama  orasului sau o parte din el, tare mi-ar place sa il iau la pas si sa fur imagini cu oameni, cladiri sau chestii alandala, dupa bunul plac al ochiului meu.

M-am lasat si eu pozata ;)).

20131025_124245

Zile cu soare in septembrie

Aici, soarele e rar, e mai des decat in zona Londrei dar destul de rar comparativ cu Romania, in schimb atunci cand se preconizeaza soare, multa lume cu mic cu mare, carut, purcel, catel si tot ce mai e prin casa se indreapta catre plajele locale, ele sunt multe, unele nu sunt nici marcate, poti din spatele casei sa pornesti pe o carare si sa ajungi la un petec de mare, cam asa era cu mine cand eram acasa, faceam ce faceam si cumva ajungeam pe faleza Dunarii.

Am surprins mai jos in zile diferite, zile cu soare din septembrie, acum e tare urat afara, e vant si ploua marunt si asa o sa fie toata ziua .

 

 

 

Mai jos e un petec de pamant langa mare, ca sa ajungem la el am mers cam 15 min teren accidentat, neamenajat, cam ca la noi la 2 mai, s-a facut gratar, s-a strans totul dupa ce am plecat, la plecare ne-am catarat ca si la sosire, desi era si o carare mai potrivita de mers, au fost 2 zile cu momente tare frumoase.

In pozele de mai sus am fost singura, in pozele de mai jos am fost cu polonezi, vecina mea apare intr-o poza, unii dintre ei nu vorbeau limba engleza si totusi nu m-am simtit nepotrivit.

 

Va doresc o toamna frumoasa cu soare pe alocuri si durere cat mai putin spre deloc!

O zi in Londra- miercurea fara cuvinte

O noua miercuri fara prea multe cuvinte, ofer spre  vizualizare clipele surprinse in Londra, acum  2 saptamani, participand astfel la Miercurea fara cuvinte, detalii aici !

De ziua mea!

Azi e ziua mea de nastere. Is mai multi ani adunati, nu indeajuns incat sa trag linie dar deajuns incat sa invat ca in fiecare zi trebuie sa caut o bucurie noua sau mai veche, oricat de mica ar fi ea si sa o savurez. Asadar dupa o zi de munca, am profitat de soare si am iesit la o plaja din zona, nisipul ud, alge multe si un papagal doritor de bere. Toate asezonate cu o geanta de firma – un super rucsac achizionat de aici, de care sunt tare mandra(incap in el toate prostiile) si spatele nu mai doare cand cobor sau urc dealurile, pentru ca aici e ca in filmele cu strazile din San Franscisco, fara tranvaie ;))  si fara autobuze  in zona mea de actiune.

Una pesta alta,  eu is in pozele de jos, mai tanara, mai rotunda si sper in timp si mai fericita !

SAM_9650

SAM_9664

SAM_9668 SAM_9677 SAM_9679 SAM_9691 SAM_9710 SAM_9716 SAM_9725 SAM_9731 SAM_9736

Torquay – United Kindom

De maine incep un nou capitol, fara asteptari, fara cunostinte prea multe, intr-un oras superb.

Nu am reusit sa pozez casele, se intampla sa cobori sau sa urci un deal si in fata sa ti se deschida un deal plin de case frumos aliniate sau o vale cu acoperisuri  colorate de ploaie si gainat. Pescarusii sunt  primii aici mereu.  Nu sunt inca lamurita  de drumuri, cai de acces mai usoare sau multe alte lucruri insa am descoperit marea….. in mai multe versiuni si pozele le atasez aici.

M-am nascut sub o zodie de apa, am trait mereu aproape de ea si acum am ajuns intr-o locatie tot cu multa apa, sper sa imi poarte noroc.

Imaginile au fost surprinse sambata si duminica, vremea a fost minunata, in ciuda faptului ca vineri la Luton ploua cu galeata:)!

SAM_9397 SAM_9398 SAM_9399 SAM_9400 SAM_9401 SAM_9402 SAM_9404 SAM_9405 SAM_9406 SAM_9407 SAM_9411 SAM_9412 SAM_9417 SAM_9420 SAM_9422 SAM_9423 SAM_9424 SAM_9425 SAM_9426 SAM_9427 SAM_9429 SAM_9433 SAM_9435 SAM_9437

Baloane de sapun

SAM_5042 SAM_5043 SAM_5045 SAM_5047

 

Ce faci cand  balonul tau de sapun se sparge?   Cand iti pui in baloane de sapun:  vise mici ce vrei sa creasca, gandurile realiste, mai negre, poate mai gri dar cu speranta ca vor creste,  ca vor deveni ganduri bune, pline de optimism, bucurie si culoare…..si ele se sparg  si totul se scurge in crapaturile asfaltului. Cum le aduni, cum inveti sa cresti din nou, cum te increzi din nou in ele, in baloanele de sapun?

Da…pun multe intrebari, un var gaseste mereu prilejul sa imi aduca aminte, cand eram mica puneam o gramada de intrebari si uneori mama completeaza, pai daca copilul nu a vorbit pana la 2 ani, trebuia sa recupereze pe parcurs nu??

Lumea mea mica incapea intr-un balon de sapun ori  poate mai multe, le-as fi lasat sa zboare, sa creasca, sa imprastie bucurii, culori….

Cineva le-a spulberat si o data cu ele si pe mine, am permis inca o data sa am incredere, aiurea ca doare ingrozitor si nu am pastile pentru calmarea durerilor.

 

 

Nu caut solutii minune,  ele nu exista.

 

 

Oameni frumosi – barbatul din viata mea

…..ne-am cunoscut acum 6 ani, daaaa,  cu o gramada de timp in urma. Nu am idee cand a trecut si daca am facut ceva anume in acest interval, am mai crescut,  am facut si multe prostii, sincer nici nu imi vine sa cred ca am reusit sa ramanem impreuna, dupa toate prin cate am trecut.

El s-a plimbat, eu m-am plimbat, cel mai mult totusi s-a plimbat el. Impreuna mai putin, impreuna ne-am plimbat prin tara,  povestea oficiala era ca stam undeva prin oras si cea neoficiala ne-a gasit in judetul  Vrancea sau la Targu Ocna, Slanic Moldova, Iasi. La Bacau cred am mancat la un plimba tava misto, mi-a ramas aroma in gand dar nu mai retin ce anume am mancat.

Am vazut si muntele, m-am dat linistita cu sania, nimeni nu vroia sa mi-o ia, doar ca el nu s-a dat cu mine :(, cica nu era echipat corespunzator. Ce ii drept, cand plecam de acasa, mereu era pe fuga si echipamentul de multe ori ramanea in sifonier.  Si vulcanii noroiosi i-am vazut impreuna cu el.

Apoi a plecat departe si ne vedeam din ce in ce mai rar.  Am varsat multe lacrimi ca sa pot pastra vie dragostea dintre noi.  Uneori zic ca e prea mult, alteori imi pare echitabil. Insa am crescut, pas cu pas am invatat  ca daca iubesti, trebuie sa stii ce insemna si suferinta, ele vin impreuna. Expresia ” te iubesc”   imi pare banala uneori, pentru ca am  inteles cu greu ca nu e deajuns, cuvintele nu ajuta intotdeauna, e nevoie si de fapte si au venit si ele.  Sub forma de un elefant perna rosu, tocmai bun de strans in brate dupa ce pleaca.

El nu vorbeste mult, uneori chiar foarte putin comparativ cu mine si lucrul asta uneori e tare enervant, dar am invatat sa si tac, sa ma bucur de momentele de tacere in doi dar s-a obisnuit sa ma surprinda, ca sa fie sigur ca voi fi tacuta imediat dupa surpriza si multe regasiri s-au petrecut fara sa am habar. Ma trezeam pe faleza  Dunarii ca aparea el, stiind ca e la mii de km departare sau ca  ma asteapta  in statia de autobuz din Uk, Cambridge sau ca era la usa cu un buchet de flori in mana(uneori chiar  doua buchete).

Sunt mici dar mari dovezi de afectiune si pentru asta eu il iubesc. Chiar daca  ziua mea de nastere e uneori un mister pentru el  ori ziua de nume, care e si pentru el personal motiv de sarbatoare.  Cumva se revanseaza el.

Plimbarile le-am reluat, am vazut putin din Londra, Cambridge, Milano, Cracovia,  Bellagio, uneori cu bataie de cap, cu dureri de cap, de picioare  dar impreuna.

Pana la urma cred ca asa e drumul in doi, cu clipe de bucurie mai mici, mai mari, mai dese, mai rare, nu e la fel la toata lumea, pentru ca noi nu semanam intre noi, suntem diferiti si in fiecare zi  invatam cum sa comunicam mai bine unul cu celalalt.

Inca vreau multe de la noi, vreau sa luam lectii de dans, sa ma lase pe spate si apoi sa ma invarta si eu sa raman pe pozitii, vreau   sa descoperim lumea in  doi si sa adunam in geanta experiente noi de viata. Nu va fi simplu dar ce a fost mai greu cred ca a cam trecut.

Va mai urma….SAM_1184

Oameni frumosi – Ella

…acum cativa ani, sa fie deja vreo 3, cam prin momentul asta  cunosteam o persoana feminina,  ma aflam in Uk, Cambridge.

Ella e numele ei si datorita unui amic, mi-am facut curaj si am sunat-o.  In general am fost invatata sa evit prieteniile cu oamenii din aceeasi natia cu a mea, pentru ca exista multa invidie, rautate si cate si mai cate, cand ma aflam  in alta tara.

Ella are ceva mai multi ani decat mine si povesti de viata o sumedenie. Avand aceeasi reticenta in a cunoaste oameni noi, mi-a spus totusi sa ne vedem, m-a invitat in casa ei, sa stau in weekend si sa discutam despre cate-n luna si in stele.  Mi s-a parut  ca am fortat putin nota si ideea de a petrece noaptea in casa unui om necunoscut nu m-a incantat, dar am riscat, analizand riscurile, in caz de necompatibilitate  gaseam un autobuz  inapoi spre  locul in care locuiam.

Ca sa se inteleaga, uneori nu  sunt tolerata usor de cei din jur, am tendinta sa fiu pisaloaga, sa spun ce gandesc cu mai mult sau mai putina diplomatie, indiferent ca e de bine sau rau, clar am gura mare cand mi se pare ca am  fost neindreptatita sau cei din jurul meu au fost lezati intr-un fel sau altul. Ca atare in timp prietenii pe care ii aveam s-au diminuat .

Nu aveam habar cum arata, amicul comun mi-a spus ca e o tipa focoasa, cam atat era in gandul meu.  Am descoperit o tipa inalta cu parul lung roscat, parul era desfacut si purta ochelari, nu retin cu ce era imbracata, dar personal mi s-a parut superba.  Si eu am uimit-o pe ea, prin inaltimea mea de 155 si  chipul copilaros pe care il detin ;)) .

Sa va zic ca de atunci, aproape in fiecare zi noi am vorbit la telefon, cum gaseam portita libera, fugeam la ea?  Mare lucru nu se intampla, eu ii faceam masaj, ea gatea, faceam cumparaturi, ne amuzam de povestile noastre, recunosc mai mult eu de ale ei si de multe ori ma trezeam si plangand, cand aflam prin ce minunatii a putut sa treaca.

Casa ei era a mea, tot ce avea impartea, daca ceva nu ii convenea, atunci pe loc aflam, un lucru pe care eu il gasesc a fi minunat, caci adevarul spus verde in fata, te poate ajuta sa gandesti mai obiectiv despre persoana ta, sau cu alte cuvinte, te poate ajuta sa iti vezi lungul nasului. Nu eram eu singura, cea care ii trecea pragul,  ea mai avea prieteni buni,  nu conta cand suna la usa sau la tel, ea deschidea senina si te asculta si oferea tot ce avea ea mai bun. Nu a cerut nimic in schimb, cel putin nu mie sau celor pe care i-am vazut eu. Insa a impus intotdeauna o doza de respect,  incat mie,  imi era rusine sa o mint sau sa ma prefac. Din cand in cand ma uit la pozele cu ea si mi se pare ca  nu e locul meu acolo langa ea, ca ar trebui sa fie alta persoana, oricare.

Nu am un moment special de care sa imi amintesc, mi-a ramas in gand relaxarea pe care o simteam cand intram in casa ei,  ma simteam mai linistita sau faptul ca imi placea sa ma uit la ea cand purta o discutie cu altcineva. Cand se uita in ochii mei, ma intimidam putin…

Ea are 2 copii, ceea ce facea, era mereu pentru ei, indiferent de oboseala sau probleme, gandul ei principal era la cei 2  pitici si la cum va fi viitorul cand ei ii vor fi alaturi.  Au trecut 3 ani  de atunci si in ciuda  suferintelor avute, ea acum e impreuna cu baietii ei. Sper sa o regasesc fericita si iubita, caci merita din toata inima .

Poate ca nu sunt tocmai coerenta in exprimare, in ceea ce simt, dar omul de mai sus era un strain, care a riscat cu mine, dupa ce multi altii o dezamagisera, si mi-a oferit tot ce avea, fara a cere nimic in schimb. Si eu am dezamagit-o, insa eu am plecat pentru a-mi urma inima si pentru a-mi  construi un echilibru  in relatia pe care o am cu iubitul meu si cred ca a inteles lucrul asta.

Desi de la ea am contul de facebook, de cele mai multe ori nu gasesc cuvintele potrivite spre a i le spune. Imi e dor nespus de ea si as vrea sa cred ca la un moment dat ne vom revedea. Stiu ca indiferent cat de mult timp va trece, momentele petrecute impreuna nu vor fi uitate, va ramane mereu senzatia aia de bine, de armonie pe care o intalnim din cand in cand .

DSC00130

ps . amicul care o cunostea, de fapt nu stia nimic de ea, doar ca e o femeie care arata bine si locuieste in uk.

Oameni frumosi- Aziz

 

M-am gandit  sa fac o lista cu oamenii frumosi  care mi-au fost scosi in cale. Nu e o lista anume, e ceva ce pe moment imi amintesc.

In poze mai jos se afla Aziz, l-am intalnit in tren/tranvai, parea mai prietenos si m-am gandit sa il intreb cate bilete trebuie sa compostez pana la gara, acela fiind punctul central din care eu imi incepeam vizitarea orasului Amsterdam.Mi-a raspuns intr-o engleza stricata, am inteles, i-am spus multumesc si am dat sa ma asez pe scaun. M-a batut pe umar, si-a cerut scuze si a spus ca vrea sa ma vada, sa ma sune, i-am dat nr meu de tel si el a coborat. Eu stiam doar limba engleza, la prima intalnire cu el am aflat ca stie doar cateva cuvinte in engleza, intelegea si vorbea spaniola, olandeza si limbile lui de baza la care nu ma pricep.  Acum regretam ca nu m-a prins microbul telenovelelor, imi prindea bine o limba straina in plus sa o stiu. Prima intalnire a fost la cinema –  Ocean 11 dar nu am stat pana la sfarsit, eu trebuia sa iau copii de la scoala si doar drumul dura cel putin jumatate de ora. Nu mi s-a parut interesant, mai ales ca abia daca comunicam, mi-a trimis mesaje sa ies din nou cu el, dar am evitat sa ii raspund.  El este de origina irakiana, crescut in India alaturi de fratii si surorile lui  4 sau 5 erau cu totii, plecat sa munceasca in alte tari de la 18 ani, in Olanda era stabilit de vreo 2 ani, dupa ce initial a stat in Portugalia. Pe mine oamenii straini ma speriau, mai ales ca pentru mine Olanda era prima tara straina pe care o vizitam, nu imi puteam permite sa fiu prietenoasa, neavand pe nimeni in jur cunoscut.  Pana la urma am iesit cu Aziz si in fiecare zi in care ne vedeam, el imi facea un mic cadou, ciocolata, flori, bomboane, tricouri, cafea si totul mi le oferea cu un zambet ca in pozele de mai jos.  Cu el am reusit sa invat putina olandeza, comunicam mult mai bine, jumate engleza – jumate olandeza si cand nu ne intelegeam, zambeam amandoi si abandonam. Pana la urma nu era musai sa vorbim. Cand i-am spus ca va trebui sa merg acasa, s-a intristat ingrozitor, zambetul lui mare abia daca il mai vedea. Deja isi imagina cum ar fi viata in 2. Am incercat sa ii explic ca eu nu  tin la el ca un viitor partener ci doar ca la un prieten pe care as vrea sa il am alaturi mereu.  Nu stiu cat a inteles.

Gateam impreuna, asa am gustat un peste oceanic incredibil de dulce, parca pusese zahar pe el, sau salata cu multe legume, branza si frunze de menta, o nebunie, sau branza in conserva mare de tabla care seamana putin a telemea, ori fructe coapte zemoase  rodii sau mango.  Se amuza cand ii spuneam ca nu stiu sa gatesc, la noi in casa mama a fost cea care a gatit mereu, rar tata si uneori sora mea, acum stiu si eu una alta, dar la 20 si ceva de ani, nu prea imi pasa.

Cand am plecat m-a ajutat cu tot, mi-a umplut geanta cu chestii dulci si tot ce mai avea el adunat pentru mine si am promis amandoi sa pastram legatura.  Il invatasem  sa scrie pe chat si pe email si totul parea mai simplu. Ajunsa acasa, mi-am dat seama ca nu ma voi mai intoarce in Olanda, i-am spus insa  el spera sa vin inapoi, imi  spunea des  cum va incerca sa imi gaseasca de munca, era deajuns sa ma duc la el, totul se rezolva mai apoi cu bine. Mi-a placut gandul pentru un moment dar nu indeajuns de mult incat sa imi fac curaj.  Nu era genul religios, nu tinea ca sotia lui sa poarte val sau parul acoperit ori  sa fie altfel decat celalalte femei, vroia doar sa fie iubit si sa aiba o viata echilibrata. Incet, incet legatura s-a rupt, eu munceam, intram rar pe internet, el la fel.  Imi doresc sa cred ca are o viata frumoasa si ca este iubit. Mi-a fost un mare sprijin si m-a facut sa inteleg ca oamenii straini, sunt uneori mai buni decat cei din familie.  Mi-ar place sa ii revad zambetul in poze. Nu mai stiu nimic de el, am incercat sa il  regasesc dar adresa de email nu mai pare folosita, facebook-ul are prea multi useri cu  prenumele lui si inclin sa cred ca nu i-ar mai pasa.

100_0361

Picture 063 Picture 164

 

 

 

Ps. Daca intalniti astfel de oameni cu suflet mare, faceti tot posibilul sa pastrati legatura cu ei, prin astfel de legaturi putem deveni mai puternici, mai curajosi.

 

 

Bucuresti – intr-o zi de iulie

In cazul in care nu v-am spus, mie imi place sa fac poze, multeee 😉 in cazul de fata am fost putin si pozata, nu am eu stare sa stau in poze, dar asta e o alta poveste. Acum un an sau poate  doi, am vizitat capitala si mi-am permis sa umblu aiurea prin diverse locatii fara teama de timp.

SAM_3755

SAM_3754 SAM_3760 SAM_3761 SAM_3762 SAM_3763 SAM_3764 SAM_3773 SAM_3775 SAM_3776 SAM_3783 SAM_3787 SAM_3788 SAM_3789 SAM_3807 SAM_3808 SAM_3809 SAM_3810 SAM_3811 SAM_3812 SAM_3816 SAM_3817 SAM_3770

ps. oamenii normali intr-o zi de vara poarta tricouri sau macar obiecte de imbracaminte cu maneci scurte, eu ma accidentasem pentru ca  in ciuda culorii parului, uneori ma comport ca o blonda din bancurile cele mai stupide 🙂 si detineam la activ cicatrici foarte frumoase, m-am gandit sa nu sperii pe nimeni .