A minti sau a nu minti?

Intrebarea de mai sus mi-o adresez des, desi de ani buni imi spun ca minciuna nu ajuta pe nimeni si mai ales nu pe mine, cea care o initiez. Asa ca am ales varianta adevarului de cele mai multe ori. Varianta aceasta este incomoda, creeaza probleme, invidii, comentarii si uneori ajuta, dar nu atunci cand este oferita. Nu e deloc simplu sa spui adevarul, mai ales cand nu cunosti  persoanele sau legaturile intre persoane sau nu poti sa dai dovada de diplomatie sau de bun simt sau prin felul tau de a fi, arati pe chip ceea ce gandesti.  In acest mod oamenii de langa tine dispar incet, incet si cu putin noroc raman doar acei care iti ofera si le oferi realitatea gandurilor lor.

Mi-a placut sa cred ca am adunat si ca au ramas alaturi de mine oameni de calitate, frumosi si sinceri, in marea lor majoritate, insa realitatea te izbeste mereu cand nu esti pregatit, cand lasi garda jos.

Satula de adunat in sacul amintirilor oameni ce nu merita mentionati, acum ceva timp am spus stop, gata, nu mai caut pe nimeni(ca partener) dupa sufletul meu, daca e sa apara bine, daca nu,  aleg sa  fiu singura,  pot alege ceva  fara complicatii sentimentale, fiind sigura ca si persoana isi doreste acelasi lucru sau nu mai aleg nimic pana nu gasesc un om care imi ofere ce am eu nevoie.

Zis si facut.  Am pus stop, mi-am vazut de munca, de viata  de zi cu zi, fara sa imi fac planuri si hop a aparut o sclipire. In lumina sclipirii, am zarit un om drept, cu trecut tumultos(povestirile proprii) dar hotarat si drept(e dinadins repetitia). Parea brutal de sincer, aspru cu sine, totusi cu bun simt si simt al dreptatii fata de oamenii mai necajiti, mereu ajuta pe unul sau altul.

Omul asta mi-a oferit verbal tot ce aveam eu in gand si ce imi doream la acel moment, desi nu i-am spus .

Am ramas impreuna si am hotarat de comun acord sa cladim ceva, ceva al nostru, vorbeam de viitor, de cum sa ne imbunatatim pe sine, sa citim, sa invatam, sa devenim mai buni din punct de vedere profesional, ca sa vina si momentul in care sa ne bucuram de munca noastra prin ceva concret, bunuri personale, gen casa.

Existau si fisuri in relatie, dar lucram la reparatii, mai lipeam, ne mai ridicam, mai un compromis, mai lasam ba eu, ba el. Au fost si momente cand mi-am pus intrebarea ce caut eu in aceasta relatie, e timpul sa ies, ca poate nu e locul meu aici, dar am mai asteptat, ca poate gresesc, ca poate instinctul e gresit.  Apoi am ajuns la punctul la care nu am putut sa mai renunt, ceva se intamplase si trebuia sa reanalizam situatia, impreuna.

Din nou aparent el participa activ la relatie, parea ca isi doreste ca impreuna sa ajungem undeva, sa cladim.

Pana cand, a inceput sa fabuleze mult, dar mult, imi era mie rusine sa mai aduc argumente, era clar ca minte dar nu intelegeam de ce . Am pus totul pe seama stresului la munca, insa mai apoi am realizat ca el minte de mult mai multa vreme, cumva si-a cladit planului, minciuna cu minciuna, ca sa se sedimenteze informatia si intr-un final a plecat de langa mine tot prin minciuna.

Si in ziua de azi, traieste intr-o lume doar a lui, eu nu mai exist in ea, sincer nici nu imi mai doresc. Era deajuns doar sa spuna adevarul, sa spuna stop, am gasit alt loc de joaca, nu imi mai place aici, insa nu, a trebuit un plan pentru a iesi din relatie, minciuni pe care si el a ajuns sa le creada.

Ciudat este ca inauntrul meu stiam ca nu e in regula, chiar i-am spus in repetate randuri, daca nu ne mai sincronizam, te rog spune-mi, e mai simplu pentru ambele parti. Da doare, dar durerea trece si accepti adevarul mult mai repede.

 

De ce scriu cele de mai sus, plus multe alte ganduri care nu imi vin acum in minte sa le astern?

Ptr ca el, m-a contactat dupa aproape un an, sub un alt nume, un alias. Si m-a scarbit ingrozitor. Viata lui e o minciuna.

Nu stiu ce doare mai mult, faptul ca am fost mintita sau faptul ca nu mi-am dat seama in timp util si nu l-am confruntat.

 

Scriu  asta ca sa ramana aici, ca sa mai eliberez din furie si alte sentimente, nu astept, nu caut, nu sper.

Anunțuri

Addicted to icecream

Sau altfel spus,  dependenta de inghetata in al nostru dulce grai romanesc.

Nu stiu cum se face, insa indiferent de momentul zilei sau indiferent de anotimp, daca imi dai inghetata, ma bucur instantaneu.

Bineinteles ca am si preferinte, insa nu e frumos sa refuzi, asadar accept cu bucurie orice fel de inghetata. In limitele europene,  mai departe de 3 ore in zbor cu avionul, nu am ajuns inca 🙂  🙂 . Cand vine vorba de inghetata sunt o optimista, am destul timp sa testez.

Ati ajuns in Italia?  Ati gustat inghetata de acolo, chiar si aceea ce se vinde langa un supermarket. Nu exagerez cu nimic cand spun ca e super buna. Stiu sigur ca ingredientele lor nu sunt fix tocmai naturale, insa gustul……hmmm gustul e genial.

Acesta este un tort de inghetata, nu retin ce arome continea, retin doar ca avea si bezea si ca a fost genial de bun.

De trei zile incoace papilele gustative au luat-o razna, am gustat Nirvana cu praline si caramel. Aveam impresia ca cei care lauda inghetata Nirvana habar nu au ce face, m-am inselat, e minunata, de trei zile o tot cumpar.

In timp ce in frigider sta inghetata facuta de mine din ingrediente cat se poate de naturale dar  totusi daca plec din casa, e musai sa testez si alte soiuri.

Mi-am luat si aparat de inghetata sau masina de inghetata, am gasit-o la un super pret, tot ce trebuia era sa pun bolul masinii in congelator, eu amestecam ingredientele apoi le puneam in bol, masina amesteca si ea si pac se nastea inghetata, putand fi savurata imediat sau se putea pune la congelator pentru mai tarziu. Doar ca, se pare ca un congelator mai de moda veche, nu a vrut deloc sa se imprieteneasca cu bolul de inghetata, a trebuit sa returnez aparatul, am fost extrem de dezamagita toata ziua .

Acum sunt in cautari, chiar sunt, insa in limite de buget, nu pot sa dau 1000 de lei pe un aparat de inghetata, eu as vrea insa existe cheltuieli mult mai importante decat satisfacerea gustului personal .

Daca aveti vreo sugestie, o accept o bucurie.  Este vara deja, am nevoie de inghetata acum, ieri, mereu.

Am si un top:

  1. Amicii – tort -La multi ani! ( are  strat de gem/dulceata de capsuni cu alune, strat de inghetata de cacao, apoi iar strat de gem/alune si inghetata de frisca). Are un litru, e timp indeajuns sa te saturi dintr-o cutie, este pe primul loc pentru ca de aceasta inghetata m-am indragostit prima oara iremediabil.
  2. Tort nou aparut cel putin pentru mine cu multe sortimente, inghetata italiana Siviero Maria, sortimentul cu ciocolata e demential, in plan pentru testare este varianta cu fistic si cea cu visine. Gustand-o  mi s-a parut ca am ajuns iar in Italia si nici macar nu ma uitasem la numele ei, la ingrediente, producator, abia dupa prima inghititura am cercetat cutia. Minunaaaata, suunt sanse sa devina locul 1 in inima mea curand.
  3. si
  4.  la egalitate stau doua tipuri de inghetata internationale  Ben&Jerry’s si Häagen-Dazs Romania
    sunt la egalitate pentru ca le-am gustat in acelasi timp si intr-o alta tara, insa fiecare are particularitati minunate si e musai sa fie savurate cu atentie si pe indelete, exista multe variante din care puteti alege.

Ma opresc acum din salivat, merg sa imi fac inghetata de casa, adica dupa ce amestec tot, la 30 min trebuie sa o amestec iar si iar timp de 3-4 ore ca sa nu se formeze gheata. Bineinteles ca uit si ma iau cu altele, dar chiar si asa tot o mananc, dar cred ca se intelege de ce as avea nevoie de o masina de inghetata, una buna.

Acestea fiind spuse, va doresc o vara dulce si plina de arome!

 

M-am mutat

Acum o luna mi-am luat jucariile si m-am mutat pe un domeniu propriu cu platforma wordpress.

Jucariile(articolele) le-am luat si pe ele, unele  poze s-au mai amestecat intre ele sau au disparut, dar esentialul e tot acolo.

WordPress-ul desi foarte prietenos cu cei care nu se pricep in ale internetului secrete, nu imi mai permitea sa pun poze, ma trimitea sa imi cumpar spatiu sau sa imi cumpar propriul domeniu la ei .  Momentan am considerat ca aceasta investitie financiara nu isi are rostul, atat timp cat exista alternative.

Asa ca acum ma aflu aici :

printrecuvinteratacite.cf

Aceeasi persoana.

 

Multumesc!

Ps. Adio, dar raman cu tine !  In sensul ca mai revin pe aici, dar renunt la poze, pastrez ambele variante in tandem.

 

 

Senzatii, trairi si ganduri

Se intampla deseori sa citesc prin carti, reviste, postari diverse si sa fie expusa la analiza ce faceam acum un an pe vremea asta sau acum doi ani, trei sau douazeci. Sunt persoane care isi amintesc cu lux de amanunte ca de ziua lor acum jdemii ani faceau x lucru cu y persoana.
Pastrez si eu multe amintiri, mai mult simtirea lor, culoarea rochiei sau a ochilor lui sau un anumit lucru ma face sa retraiesc senzatia de atunci. 
Mereu mi s-a parut ciudat, greu sa fac comparatia intre momente, intamplari. Ma stradui acum sa imi amintesc ce faceam anul trecut pe vremea asta fara sa caut in folderele cu poze, postari, emailuri. Eram in Uk, aproape de Londra, loc nou de munca, colegi noi, totusi nu simt nimic special legat de vreun moment anume.  Daca as fi avut o gandire obiectiva nu as cauta simtirea momentului.
Port insa foarte bine amprenta semnului sub care m-am nascut, sunt rac, dau inapoi des, inaintez greu, trebuie sa simt ca sa fac ceva si luna imi e prieten bun.
Continuii sa caut un sens in ceea ce fac, sa construiesc un drum pas cu pas,  sa analizez ce simt la momente cheie.
Imi e dor nespus sa alunec cu rolele si castile in ureche ori doar sa simt vantul pe langa mine. Sunt libera si totusi simt rar lucrul asta.
Am in preajma un om care imi spune ca il apreciez mult si  de fapt deja e invers. Doar pentru ca am realizat ca omul e plin de ura,  durere si  ideea razbunarii e una din motivatiile lui. O data ce am inteles lucrurile astea , m-am indepartat automat si a intervenit indiferenta.
Indiferent prin ce treci, nimeni nu iti este dator. Doar tu,  esti dator tie insuti, sa faci tot ce poti sa fii mai bun, sa urci mai sus, sa iti testezi limitele. 
Imi pare absurd ca un om educat, crescut frumos sa ajunga atat rau, condus de un orgoliu fara limite.
Da, e minunat ca in viata sa iti urmaresti visul, sa faci totul sa iti indeplinesti menirea, daca stii care este. Insa daca te distrugi pe tine insuti pe drumul spre realizarea visului, nu merita efortul, pentru ca viata trebuie traita.
Nu urmaresc nimic, doar astern cuvinte si  ganduri amestecate.

Nu imi e dor de tine, dar se intampla des sa imi amintesc de momente impreuna.

Se intampla sa fiu surprinsa de gesturi mici: o ciocolata, un compliment, moment dintr-un film, fragment dintr-o carte. Momentele astea mi le voi aminti si peste ani.

image

image

image

image

image

Imagini realizate cu telefonul personal.

Duminica cu soare

 

Se face ca duminica a aparut soarele la Londra, fenomen relativ rar, dimineata fiind plina de nori cenusii, fara nici o urma de cer senin sau soare, cel din urma era un vis indepartat.

Si totusi a aparut si eu am ignorat pantofii incomozi si m-am gandit ca e cazul sa imi clatesc ochii prin oras.  In general daca se intampla sa nu aveti pantofi comozi, alegeti varianta stat pe scaun undeva, nu mergeti pe coclauri. Nu de alta, dar curand veti cumpara pantofi noi sau multi plasturi :)! Eu mi-am cumparat incaltari noi, e drept spre sfarsitul zilei, dar altfel ajungeam acasa in sosete. Simpatice ce ii drept, albe cu dungi roz dar totusi nu e cel mai potrivit mod de a umbla prin oras.

In alta ordine de idei, pentru ca a fost soare, m-am gandit ca  e un muzeu prin zona in care ma aflam si imi doream de multa vreme sa intru sa vad despre ce e vorba.

Tate Modern  muzeul si podul de langa el , Millenium Bridge, cel pe care se poate merge doar la pas si pe care cred ca nu au voie decat turistii si cei care comercializeaza alune, muzicantii si alti practicanti ale diferitelor afaceri pe poduri, acolo nu stau ori in duminica asta au fugit de mine.

Tate Modern este un muzeu misto, cafenelele sunt vreo 2 sau 3,  sali cu diverse chestii multe,  unele mai interesante decat celalalte, daca e una din tintele dvs, ma bucur, inseamna ca stiti sa apreciati arta.

Eu una nu ma pricep,  dar am facut cateva poze, in speranta in care cineva ar vrea sa imi povesteasca una alta ca sa inteleg mai bine. Mi-am cumparat 6 vederi si o insigna curcubeu, ca sa arat ca apreciez totusi  arta.

Motorul plin de nuante de albastru si sclipici mi-a placut la maxim, l-am pus pe facebook, a fost apreciat de cativa prieteni.

Nu am inteles panza cu vopsea rosie,  era in 3 exemplare, mie imi pareau toate la fel.

Am gasit un creator de arta roman, Geta Bratescu.

Si multe alte lucrari/ piese de arta pe care nu  le-am inteles dar mi-au atras atentia cumva.

Cum arata Tamisa era esential sa va arat  si podul roz  al carui nume l-am uitat dar incepe cu Black …

Chipul meu este esential,  nu apreciam deloc soarele, pentru ca eram convinsa ca e doar o toana, a se ignora expresia de pe chip, era doar din cauza durerii de picioare.

 

 

ps. Pozele sunt facute cu telefonul, calitatea lor nu este tocmai buna.

 

Ziua mea

de nastere a fost anul asta mai frumoasa.

 

Pentru ca am avut alaturi multi oameni dragi si pentru cei care au fost departe,  i-am simtit la fel de aproape prin vorbele lor si prin faptul ca nu m-au uitat.

Am avut instiintarea pe facebook privata cu privire la ziua mea, dar luni dimineata  am lasat sa se vada  ca e ziua mea de nastere.

M-am gandit si ce daca unii nu tin minte, eu vreau sa ma bucur 😉 chit ca poate anul viitor multi nu isi vor mai aminti, vreau ca azi sa ma simt apreciata si sa primesc in dar cuvinte dulci.

Da, el(cel care mereu uita) si-a amintit si m-a sunat, chiar destul de devreme in zi, chiar si persoane la care nu ma asteptam, mi-au oferit un motiv de a zambi. Ziua in sine a fost una superba pentru zona Londrei, neasteptat de calduroasa. A fost timp  pentru plimbat aiurea, fara tinta, a fost timp si pentru cumparaturi, chiar si pentru a cunoaste un om.

Bineinteles ca am facut si poze, insa pentru ca am umblat mai mult singura,  de multe ori imi era lene sa mai scot aparatul ;))

Una peste alta vreau sa multumesc pentru ziua de nastere  avuta si pentru zilele dinaintea ei si dupa ea. Am petrecut cu colegii, am vorbit cu cei dragi, oameni buni si frumosi mi-au lasat mesaje si cel mai important multi oameni chiar si pret de cateva cuvinte s-au gandit la mine.  Va multumesc!

 

SAM_2001 SAM_2008 SAM_2012 SAM_2014 SAM_2015 SAM_2016 SAM_2017 SAM_2018 SAM_2019 SAM_2020 SAM_2021 SAM_2022 SAM_2023 SAM_2024 936069_4469072540590_147287856091998336_n 10268555_4469072300584_8648878684696788735_n 10367698_4469072980601_3673420225434552624_n 10368405_4469067900474_5592573943509893597_n 10376158_4469067540465_7613194330195903481_n 10464085_4469070820547_43501104384013803_n 10480189_4469067740470_4674022973870761574_n 10502066_4469070980551_7726850551185445457_n 10509692_4469072740595_5378153744946564641_n 10523998_4469067140455_3211809386667114975_n

 

Pentru vise

…..

Noi Doi – Ana Odagiu

Pentru parfumul de tutun si cafea
Pentru sunetul soaptelor de catifea
Pentru mainile tale perfecte
Lobul drept de la ureche

Noi doi, noi doi
Noi doi avem acel ceva

Noi doi avem ceva mai mult decat acel ceva
Pe care-l are, mai nou, mai toata lumea

Pentru parul din reclame
Pentru negrul fara scame
Pentru ca ma stii plangand
Imi spui „Te iubesc“ in gand

Noi doi am invatat ca-n lucruri simple poti gasi bucurie
Noi doi am invatat sa simtim, ne-am vindecat de apatie

Noi doi avem ceva mai mult decat acel ceva
Pe care-l are, mai nou, mai toata lumea

 

Se face aproape o luna de cand am descoperit melodia de mai sus, dintr-un motiv ascuns, versurile si ritmul si cea care o canta, mi dau o stare de bine la superlativ.  In caz de maxima urgenta, in acest moment melodia asta imi smulge un zambet.

Acel ceva mi-l doresc, candva l-am intalnit si stiu ca o sa imi iasa din nou in cale.

Melodia asta imi pare egala cu senzatia de bucurie cand simti gustul inghetatei sau al unui fel de mancare ce ti-l doresti de multa vreme, sau atunci cand bagi picioarele in mare intr-o zi  calduroasa sau cand il iti spune vorbe simple dar de mare efect….

 

 

Dor de tine

…se intampla ca imi e dor de tine.

Au fost atat de multe lucruri petrecute impreuna, atat de multe  planuri  in facute in gand pentru noi doi.

Nu stiu unde au fugit gandurile.

De curand am inceput sa visez iar…fara tine, dar e greu,  trebuie sa invat sa visez  singura si fiecare zi e o noua incercare, un nou pas.

Nu  ti-am spus lucrurile astea, nu vad rostul. Chiar si atunci cand ne vedem, dorul nu se poate rosti, durerea, dezamagirea dispar

Ar fi bine sa ti le spun, insa daca le rostesc vin lacrimile, vine si furia, pe cat mi-as dori sa ma iei in brate, pe atat imi doresc sa iti provoc durere fizica.

De curand un om drag a rostit laude la adresa mea, imi parea ca vorbeste despre o alta persoana, nu despre mine, eu nu facusem nimic special, doar am facut tot posibilul sa ajut.

Automat gandul fuge la tine. S-au intamplat atat de multe lucruri, dar nu am simtit  ca esti multumit, mereu ceva parca de retinea. Pana si cuvantul „multumesc” imediat rostit, mi se parea de plastic, fals, fara nici un sentiment, doar un lucru automat.

Nu ma plang, fiecare ne alegem pedeapsa intr-un fel sau altul, durerea e constanta in viata fiecaruia, momentele in care o simtim difera. Daca nu simti, parca nu traiesti.

 

Si uneori dorul, durerea, bucuria, tristetea si alte sentimente  se pot alina cu inghetata 🙂

 

 

tort Amicii cu nuca, gem, inghetata cu aroma de vanilie si ciocolata, o nebunie 😉

SAM_1976

Regrete si multumiri

Se intampla sa nu am timp 🙂

 

O scuza banala, dar din pacate reala. Am facut o alegere sa imi schimb locul de munca, insa nu am luat in calcul chiar  toate variantele si riscurile aferente si  faptul ca multe lucruri pe care mi-as dori sa le fac, nu mai am puterea necesara sa le infaptuiesc.

Lucrez intr-un domeniu despre care mi-ar place sa am cuvintele necesare sa il explic, experientele de zi cu zi, ar fi de folos celor care isi doresc sa vina in Uk sau intr-o alta tara si care cred ca munca e usoara, banii se fac usor si totul e minunat:).

Sunt zile cand abia apuc sa mananc sau sa fac un  dus si zile in care imi doresc nespus de mult o zi libera in care sa umblu de nebuna. Uneori apuc sa colind, alteori plec doar cu gandul. Insa nu ma plang, doar regret ca nu am cum sa surprind oamenii in poza si locurile frumoase prin care mai trec.

Regret ca nu apuc sa scriu aici, pentru ca tare m-ar ajuta.

Regret ca nu „citesc” oamenii indeajus de bine, ca nu inteleg ce anume vor sa obtina de mine.

Regret ca oamenii nu sunt directi  cu gandurile pe care le au si  ca le e mai simplu sa jigneasca decat sa taca.

Regret ca am lasat in urma oameni frumosi, dar cu care voi face tot posibilul sa ii pastrez alaturi .

Insa stiu ca sunt o norocoasa!

Pentru ca mi s-a oferit sansa sa  traiesc in locuri superbe,  sa cunosc oameni frumosi, sa am experiente minunate alaturi de ei, cu fiecare in parte.  Nu stiu cui sa ii multumesc pentru sansele astea, o fi destin, o fi alegerea personala, o fi un amestec din mai multe.

E bine sa te lasi purtat de val si sa risti, asa ajungi sa traiesti experiente la care nu visezi.

 

 

 

 

 

 

 

Sfarsit de an in UK

Incep sa regasesc ceva culori, prin intermediul oamenilor cunoscuti aici.

Locurile sunt superbe chiar si in miez de iarna, zapadaa nu am zarit-o pe aici dar ploaia si vantul sunt acasa la ele in zona asta deci alt fenomen nu prea mai are loc.

Sper ca anul ce vine sa va gaseasca mai veseli, sanatosi si la punga grosi  sau macar cu planuri in sensurile astea.

Multumesc din toata inima celor care dintr-un motiv doar de ei stiut au ales sa ma urmareasca pe blog.

Imagini din Dawlish de pe 24 decembrie. Parul  meu e in continuare in culoarea lui naturala :)!

Imagini din Exeter de pe 30 decembrie.

SAM_1297 SAM_1300 SAM_1301 SAM_1302 SAM_1303 SAM_1305 SAM_1306 SAM_1307 SAM_1308 SAM_1309 SAM_1310 SAM_1311 SAM_1312 SAM_1314 SAM_1315 SAM_1316 SAM_1317 SAM_1318 SAM_1319 SAM_1320 SAM_1321 SAM_1323 SAM_1324 SAM_1325 SAM_1326 SAM_1327 SAM_1328 SAM_1329 SAM_1331 SAM_1333 SAM_1334 SAM_1336 SAM_1338 SAM_1340

 

Mea culpa, pozele din urma nu au mai vrut sa intre in galerie.

 

 

Dawlish, Uk

Poze am facut dar fara culori prea multe, viata in Marea Britanie nu mai are culoare in anotimpul asta.

Am tacut o vreme, dar am si motive .

Voi schimba orasul pe un altul mai mic, pe care eu l-as numi sat, ei se incapataneaza sa il numeasca oras. Ma pregatesc sa fiu uimita, momentan sunt dezamagita. Mi se tot spune ca o schimbare e spre bine, sunt intrutotul de acord, insa speram la o schimbare intr-un oras mai mare, unde  mai poti regasi culori pe strazi si oamenii chiar exista, strazile nu par pustii.

Pana una alta, pozele de mai jos sunt din zona in care voi sta sta.

Vis de toamna

 

……azi e sambata, nu ca as fi stiut lucrul asta dis de dimineata sau pe parcursul intregii zile, noroc de colegi si de documentele interne de la locul de munca, care imi aminteau ce zi e azi.  Sunt aeriana ;))

De data asta am motive, visez la el, visez cu ochii deschisi. El nu e frumos, nu e urat, nu imi vorbeste limba si nici nu stie multe despre mine. Insa dimineata mi-o incep cu el si uneori seara se incheie tot cu el. Si acum visez, la  o intalnire in doi, in care el mi-ar povesti cu pasiune despre orice.

Mi-ar place sa se intample fara planificarea in prealabil, sa aiba el initiativa de a spune, hai si eu sa fiu gata in cinci minute.

Se va intampla maine, la ora 9 cand voi intra pe usa, el va fi acolo, savurand o tigara pe balcon. Urcand pe scari adulmec mirosul unui gel de dus, parca padurea intreaga s-a mutat in casa si a adus cu ea liliac si lacramioare. Cand ma vede, chipul i se lumineaza. Ma intreaba cum mi-a fost ziua si eu sunt atat de moale incat nu pot decat zambi, imi scot castile din urechi si il rog sa repete. Imi zambeste si imi spune ca are ceva pentru mine, dar trebuie sa ma schimb si sa merg cu el. Normal ca is curioasa, intreb ce anume e si el imi spune ca nu trebuie sa stiu, trebuie doar sa am incredere.

Pfff ceva mai greu parca nu imi putea spune. Cu inima indoita, speriata si totusi entuziasmata ca o sa fiu doar cu el, ma schimb repede, imi trece prin cap sa pun ceva mai gros pe mine,  asa ma pot justifica in cazul in care voi transpira de emotii, sunt destul de timida cand vine vorba sa fiu doar eu cu el, in rest sunt o curajoasa, gura nu-mi mai tace.

Arunc in treacat ceva pufuri de parfum, imi desfac parul, verific daca hainele de pe mine sunt in regula si ies pe usa. El,  e imbracat intr-o camasa neagra cu imprimeu in patratele albastre,  are o jacheta si  geaca pentru motocicleta, parul ii e nepieptanat, usor zburlit si imi zambeste strengar, ca si cum ar fi facut ceva obraznic sau e pe cale sa faca.

Ma ia de mana si imi spune hai sa ne plimbam. Ii spun ca nu e o idee buna, tocmai a inceput sa ploua si e foarte tarziu. Imi spune ca nu conteaza, el se descurca pe orice fel de vreme. Coboram la subsol, unde isi tine motocicleta, abia acum realizez ca el m-a tinut strans de mana pana cand am ajuns la subsol. Imi da drumul si imi ofera casca de protectie. Mie zambetul mi-a cam disparut, sunt serioasa si putin speriata, nu stiu incotro mergem  si mai ales pe motocicleta, pe timp de noapte si pe ploaie, riscurile sunt mult mult mai mari de a se intampla ceva.  Cred ca isi da seama ca imi e frica, nu imi spune nimic, dar imi ofera o imbratisare calda. Incep sa zambesc imediat ce corpurile noastre se apropie, miroase a flori si a mere si mi-ar place sa stau cu nasul cufundat in gatului lui multa vreme, dar momentul se termina rapid. Imi spune, gata, plecam, imi da instructiuni cum sa stau  pe motocicleta in timp ce deschide usa garajului. Eu dau din cap ca am inteles si imi pun casca, cand ma apropii ca sa ma urc ma trage langa el si imi saruta geamul de la casca, deja tremur desi frigul nu il simt inca. Ma asez si il cuprind in brate si ma lipesc de spatele lui, nu stiu daca e pozitia potrivita, dar altfel nu ma pricep, pentru ca nu am auzit cum ar fi trebuit sa stau corect pe motocicleta. Ambaleaza motorul si plecam, nici vorba de frig si ploaia era marunta, chiar calda mi s-a parut, incep sa recunosc unde mergem si curand ajungem pe malul marii si mergem dealungul  tarmului pana in orasul urmator, intr-o parte avem marea  si luna stralucitoare si in alta orasul cu luminile de sarbatoare, multicolore. Mergem aproape jumatate de ora, nu imi dau seama unde ne aflam, marea ne este partenera de drum dar nu recunosc locurile si luminile orasului s-au pierdut in urma. Curand suntem doar noi si drumul, nici macar lumina pe drum, intr-o parte  si alta ziduri de arbusti . Dintr-o data drumul se deschide  si avem in fata marea de o frumusete rara, nici o lumina in jurul noastru, doar farurile si marea e luminata de luna, intamplarea face ca e luna plina in seara asta.  Ne oprim aproape de o plaja, imi scoate casca si ma ia de mana, pornim catre plaja, observ acum ca are ceva in mana, un soi de geanta. Mie mi-a amortit corpul, am stat incordata si acum merg ca un robot, el insa e  plin de energie si de zambet. Ajungem aproape de mare si scoate din geanta o patura mica si ma invita sa iau loc. Se  lungeste el primul pe patura si imi arata sa fac si eu la fel apoi mai scoate ceva din geanta, un fel de tub. Pana acum nu am schimbat nici o vorba de cand am plecat de acasa. Imi spune  ca asta e locul lui preferat, aici vine cateodata cand simte ca nu mai poate, cand probleme sunt prea multe sau cand e foarte obosit.Nu apuc sa raspund caci ma ia in brate si ma saruta incet buze si apoi se indeparteaza sa se uite la mine, ii raspund intorcandu-i sarutul si lucrurile se precipita, aerul pare singurul lucru de care avem nevoie, pentru ca am uitat sa respiram. Ne oprim si oftez usor,  chipul meu se afla in mainile lui si nu ma intreaba nimic, ma ajuta sa ma ridic  putin si ma ia in brate, ca un vampir incercam sa ii fur mirosul gatului atat de alb si el isi tinea  chipul ingropat in parul meu.  Imi spune ca isi dorea sa faca lucrul asta din prima zi in care m-a vazut dar nu indraznea. Simt ca imi recapat glasului si ii spun ca imi pare nespus de bine ca a facut pasul catre mine, ne lungim pe patura si imi ofera telescopul si imi povesteste despre stele, nu le retin, stiu doar ca ii auzeam vocea ca in soapta si mainile lui ma tineau in brate. Nu m-am gandit niciodata ca un om ma poate tulbura atat de mult….. Am stat asa pana cand s-a lasat frigul, nu stiu cat era ora dar aproape ca adormeam, i-am cerut sa mergem acasa, la caldura…mi-as spus ca nu ar vrea, ca lumea lui e perfecta in momentul acela asa ca am mai ramas un timp fara ca nici unul dintre noi sa vorbeasca. M-a intrebat ce anume mi-a placut la el prima oara, am ezitat putin dar i-am spus ca a inceput sa imi placa de el in momentul in care l-am vazut doar in prosop, iesind de la dus, am adulmecat parfumul gelului de dus si instant am fost sedusa,(chiar m-am dus in urma lui si am cautat sa vad numele pe sticla – Super Playboy) , el zambeste si imi spune ca are super-puteri si imi poate oferi chiar si luna de pe cer daca ii voi oferi din dragostea mea. Mie totul imi suna a poveste, departe de a crede in puterea seductiei, poate si pentru ca imi e greu sa cred ca mi se intampla mie asemenea bucurie.  I-am raspuns ca ma simt onorata sa ii ofer ceea ce am. El nu a mai spus nimic, m-a luat de mana si a spus sa mergem pentru ca nu vrea sa racesc, tremuram de ceva vreme.

Am ajuns repede acasa si in subsol l-am oprit sa il intreb, daca e sigur ca asta vrea, daca chiar vrea ca noi sa ne cunoastem mai bine. Nu mi-a raspuns, mi-a luat din nou chipul intre mainile lui si mi-a spus ca nu exista nici o urma de indoiala, el vrea mai mult si vrea sa se intample cu mine.

Asa a inceput povestea noastra……..

Articoul scris pentru SuperBlog 2013

Cincizeci de umbre ale lui Grey

Am auzit  de multa vreme de aceste carti, nu m-am indurat sa le cumpar, am considerat ca sunt cam la fel precum cele pe care le-am citit prin acum, am citit diverse pareri si am pornit la drum.

Henry Miller – Sexus  sau Sanda Brown pe cand eram mai copil, nu retin titluri ori altele carti care acum nu imi vin in minte dar care au avut pasaje cu descrieri mai mult sau mai putin exacte a diferitelor acte sexuale si drumul pana la actiunea in sine si care au fost citite cu multa atentie si rabdare de catre mine,  rabdare in timp,  Henry Miller mi se pare ca are un stil greoi, de multe ori ma apuca somnul….

Insa am aflat de curand ca se va face un film dupa cartile de mai sus si asta a reprezentat punctul de pornire spre ale citi, pentru ca  in ecranizarile dupa carti, mi se pare ca se scapa multe nuante si amanunte, pe care eu imi doresc sa le stiu sau  sa le savurez.

Sora mea a avut grija de mine si mi-a trimis in variante de pfd cartile si le-am savurat oriunde am avut ocazia, purtand la mine kindle-ul mereu.  La servici in pauze am fost surprinsa de catre colegi, mancam si citeam  si de multe ori zambeam. Am fost intrebata de ce asa zambet doar citind o carte si i-am invitat si pe ei sa citeasca, bineinteles raspunsul m-a naucit putin, cum sa citeasca asemenea porcarii, fac raul  si te invata prostii.

Cartile, desi groase si scrise cu un font marunt, chiar merita atentia oricui, poate nu chiar a bunicilor nostri totusi, cuvintele scrise nu reprezinta un ghid,  nu te invata cum sa devii mai bun in asternuturi. Te ajuta sa iti deschizi gandurile zic eu, sa inveti sa gandesti si sa fii putin mai liber, sa uiti de regulile impuse de societate .

Mie mi-a placut enorm de mult, voi lasa timpul sa treaca si le voi reciti dupa un timp, nu vad cu ce ar putea sa imi dauneze.

Am aflat melodii noi  si vechi si multe amestecuri  facute de diverse persoane, cel mai de jos mi-a placut cel mai mult, l-am lasat sa cante in timp ce terminam a 3 a carte.

Am dormit mai putin, pentru ca era musai sa termin capitolul, sau cartea.

M-am umplut de buna dispozitie

Visez din nou cu ochii deschisi, putin, dar o fac, poate cu timpul o sa imi permit mai mult…

Singura dezamagire e ca cel care imi doream sa joace rolului lui Christian Grey, nu o va mai face, il stiti din serialul White Collar, brunet si cu ochii albastri, Matt Bomer, dar oricum ar fi, abia astept sa apara filmul.

ps.Daca cineva doreste pot trimite cele 3 carti pe email.

Zile cu soare in septembrie

Aici, soarele e rar, e mai des decat in zona Londrei dar destul de rar comparativ cu Romania, in schimb atunci cand se preconizeaza soare, multa lume cu mic cu mare, carut, purcel, catel si tot ce mai e prin casa se indreapta catre plajele locale, ele sunt multe, unele nu sunt nici marcate, poti din spatele casei sa pornesti pe o carare si sa ajungi la un petec de mare, cam asa era cu mine cand eram acasa, faceam ce faceam si cumva ajungeam pe faleza Dunarii.

Am surprins mai jos in zile diferite, zile cu soare din septembrie, acum e tare urat afara, e vant si ploua marunt si asa o sa fie toata ziua .

 

 

 

Mai jos e un petec de pamant langa mare, ca sa ajungem la el am mers cam 15 min teren accidentat, neamenajat, cam ca la noi la 2 mai, s-a facut gratar, s-a strans totul dupa ce am plecat, la plecare ne-am catarat ca si la sosire, desi era si o carare mai potrivita de mers, au fost 2 zile cu momente tare frumoase.

In pozele de mai sus am fost singura, in pozele de mai jos am fost cu polonezi, vecina mea apare intr-o poza, unii dintre ei nu vorbeau limba engleza si totusi nu m-am simtit nepotrivit.

 

Va doresc o toamna frumoasa cu soare pe alocuri si durere cat mai putin spre deloc!

Superblog 2013 – o provocare personala!

In gandurile mele povestesc multe si nevrute si de multe ori imi doresc sa le transform in cuvinte sa se bucure si altii de ele sau sa ma certe pentru ele, insa de foarte multe ori ma blochez si nu stiu cum sa ma exprim, pentru a spune fix ce gandesc, insa lucrul asta se poate schimba, prin mult exercitiu.

Ma inscriu la Superblog 2013, nu stiu exact ce teme vor fi si daca ma voi pricepe dar sigur voi incerca.

Am citit in trecut pe cateva bloguri postarile cu diverse teme si mi-au placut mult de tot, unii din ei prin ceea ce scriau, chiar te faceau sa intelegi ce face un anumit produs fara sa il ai in mana sau te faceau sa te amuzi.

Si tu, oricare ai fi, poti sa te inscrii, detalii aici .

Practic din ce am inteles eu, ti se va da o tema si tu va trebui sa o dezvolti, poate fi vorba de o marca de sosete sau  prezervative, una peste alta, daca ai imaginatie sau nu, ceva va trebui sa povestesti despre produs.

 

Bineinteles ca sunt puse in joc premii, ca bloggerii care au fost inscrisi inainte vor fi si acum prezenti, dar nu conteaza asta, conteaza sa vrei si sa incerci, sa ai putin curaj sa te expui prin cuvinte, criticile nu au omorat pe nimeni, ba din contra, au ajutat la dezvoltarea personala, asa ca, pornesc la drum.

 

 

Zi cu parfum de capsuni

Iar o zi libera, ultima pentru ceva timp si culmea iar o zi insorita pe un teritoriu englez. Ceva nu pare in regula.

Azi mi-am condus colega la autobuz, se duce acasa pentru 3 saptamani, o fi mult, putin…ea stie, oricum era nevoie de o astfel de vacanta. Bineteles intai si intai, dis de dimineata  ne plimbam pe aleea cu magazine, nu e vina mea ca  in drum spre centrul orasului  trebuie sa trec pe langa ele, chiar incerc sa le evit de cele mai multe ori pentru ca tentatii sunt mari si bugetul tare redus.  Trebuie sa invat sa economisesc si nu am nici cea mai vaga idee cum sa fac asta . Vreun sfat?

Azi  mi-am amintit cum sa faci un masaj,  nu e usor insa e plin de satisfactie, promit data viitoare sa il fac mai bine si timp mai indelungat.  Mi-a facut mare placere sa pot oferi cateva minute de relaxare, din pacate s-a intamplat destul de rar in ultimul timp sa am ocazia sa fac masaje, chiar daca sunt un cumul de oboseala, mie imi place sa fac,  asa ma pot perfectiona.

Tot azi am cunoscut un tip, un tip de culoare, care a avut doar cuvinte frumoase la adresa femeilor din Romania, el avand ocazia sa cunoasca  multi barbati romani in timpul scolii si de asemenea a petrecut ceva timp in vacanta in tara noastra, bineinteles ca fetele noastre l-au invatat cuvinte urate…..mi-a cerut sa ii explic vreo 2 -3, s-a amuzat destul de bine, el credea ca inseamna cu totul altceva.

Si in finalul zilei, care  a fost  destul de buna, m-am gandit sa imi bucur papilele gustative cu   yammi

http://instagram.com/p/dSQ-CrQw9N/

 

 

Dor de tine – scrisoare

Nu stiu cine e tipul din imagine, mi-a adus aminte de tine si l-am adaugat ca amintire, pentru ca pe tine nu te pot vedea, nu imi place cuvantul niciodata, dar uneori parca e prea aproape de adevar. Nici cuvantul fericire nu imi place, mi se pare atat de departe si de neatins, desi imi doresc  ca toata lumea sa aiba parte de ea, de fericire, macar cateva clipe.  As vrea tu, mai mult decat mine, in momentul asta sa fii fericit sau in momentele ce vor veni. Deajuns  raul din viata ta, te vreau bine si linistit, alaturi de cine vrei tu si unde vrei tu.

SAM_9844

Stii, acum o saptamana am cunoscut alt varsator, nu stiu ce are semnul asta cu mine, dar deja 2 oameni din viata mea il impart si poate si un al 3 lea acum, musai sa caut instructiuni de folosire sau macar un manual  de utilizare caci nu mai am putere  sa lupt.

Te revad des pe strazile orasului in care stau acum,  mereu imi spun ca aici ai avea un viitor frumos, senin…

N-am idee ce faci si cum iti este, sper ca esti bine acolo unde esti, multumesc ca te-ai gandit la mine de ziua mea, putine persoane si-au amintit fix in ziua aia, bineinteles ca mi-am dorit ca un anume cineva sa isi aminteasca de mine si habar nu a avut, dar dezamagirile sunt parte  din viata mea de zi cu zi, stii vorba aia, fiecare zi cu bucuria ei, cam asa e si cu dezamagirile, oricat as incerca sa nu sper sau sa nu visez.

Tie iti iesea sa nu iti pese prea mult, as vrea sa ma inveti….

Imi e dor sa te citesc, scriai frumos.

Atat pentru azi.

Sa nu uiti de tine!

De ziua mea!

Azi e ziua mea de nastere. Is mai multi ani adunati, nu indeajuns incat sa trag linie dar deajuns incat sa invat ca in fiecare zi trebuie sa caut o bucurie noua sau mai veche, oricat de mica ar fi ea si sa o savurez. Asadar dupa o zi de munca, am profitat de soare si am iesit la o plaja din zona, nisipul ud, alge multe si un papagal doritor de bere. Toate asezonate cu o geanta de firma – un super rucsac achizionat de aici, de care sunt tare mandra(incap in el toate prostiile) si spatele nu mai doare cand cobor sau urc dealurile, pentru ca aici e ca in filmele cu strazile din San Franscisco, fara tranvaie ;))  si fara autobuze  in zona mea de actiune.

Una pesta alta,  eu is in pozele de jos, mai tanara, mai rotunda si sper in timp si mai fericita !

SAM_9650

SAM_9664

SAM_9668 SAM_9677 SAM_9679 SAM_9691 SAM_9710 SAM_9716 SAM_9725 SAM_9731 SAM_9736

Torquay – United Kindom

De maine incep un nou capitol, fara asteptari, fara cunostinte prea multe, intr-un oras superb.

Nu am reusit sa pozez casele, se intampla sa cobori sau sa urci un deal si in fata sa ti se deschida un deal plin de case frumos aliniate sau o vale cu acoperisuri  colorate de ploaie si gainat. Pescarusii sunt  primii aici mereu.  Nu sunt inca lamurita  de drumuri, cai de acces mai usoare sau multe alte lucruri insa am descoperit marea….. in mai multe versiuni si pozele le atasez aici.

M-am nascut sub o zodie de apa, am trait mereu aproape de ea si acum am ajuns intr-o locatie tot cu multa apa, sper sa imi poarte noroc.

Imaginile au fost surprinse sambata si duminica, vremea a fost minunata, in ciuda faptului ca vineri la Luton ploua cu galeata:)!

SAM_9397 SAM_9398 SAM_9399 SAM_9400 SAM_9401 SAM_9402 SAM_9404 SAM_9405 SAM_9406 SAM_9407 SAM_9411 SAM_9412 SAM_9417 SAM_9420 SAM_9422 SAM_9423 SAM_9424 SAM_9425 SAM_9426 SAM_9427 SAM_9429 SAM_9433 SAM_9435 SAM_9437