Plymouth- orasul vantului!

Din varii motive m-am plimbat iar, doua zile la rand si pot spune clar si raspicat ca imi place orasul Plymouth mult de tot chiar daca  am vazut doar putin din el.

Intr-o statie de autobuz, cred statia centrala, am surprins in doua ipostaze   panorama  orasului sau o parte din el, tare mi-ar place sa il iau la pas si sa fur imagini cu oameni, cladiri sau chestii alandala, dupa bunul plac al ochiului meu.

M-am lasat si eu pozata ;)).

20131025_124245

Anunțuri

Vis de toamna

 

……azi e sambata, nu ca as fi stiut lucrul asta dis de dimineata sau pe parcursul intregii zile, noroc de colegi si de documentele interne de la locul de munca, care imi aminteau ce zi e azi.  Sunt aeriana ;))

De data asta am motive, visez la el, visez cu ochii deschisi. El nu e frumos, nu e urat, nu imi vorbeste limba si nici nu stie multe despre mine. Insa dimineata mi-o incep cu el si uneori seara se incheie tot cu el. Si acum visez, la  o intalnire in doi, in care el mi-ar povesti cu pasiune despre orice.

Mi-ar place sa se intample fara planificarea in prealabil, sa aiba el initiativa de a spune, hai si eu sa fiu gata in cinci minute.

Se va intampla maine, la ora 9 cand voi intra pe usa, el va fi acolo, savurand o tigara pe balcon. Urcand pe scari adulmec mirosul unui gel de dus, parca padurea intreaga s-a mutat in casa si a adus cu ea liliac si lacramioare. Cand ma vede, chipul i se lumineaza. Ma intreaba cum mi-a fost ziua si eu sunt atat de moale incat nu pot decat zambi, imi scot castile din urechi si il rog sa repete. Imi zambeste si imi spune ca are ceva pentru mine, dar trebuie sa ma schimb si sa merg cu el. Normal ca is curioasa, intreb ce anume e si el imi spune ca nu trebuie sa stiu, trebuie doar sa am incredere.

Pfff ceva mai greu parca nu imi putea spune. Cu inima indoita, speriata si totusi entuziasmata ca o sa fiu doar cu el, ma schimb repede, imi trece prin cap sa pun ceva mai gros pe mine,  asa ma pot justifica in cazul in care voi transpira de emotii, sunt destul de timida cand vine vorba sa fiu doar eu cu el, in rest sunt o curajoasa, gura nu-mi mai tace.

Arunc in treacat ceva pufuri de parfum, imi desfac parul, verific daca hainele de pe mine sunt in regula si ies pe usa. El,  e imbracat intr-o camasa neagra cu imprimeu in patratele albastre,  are o jacheta si  geaca pentru motocicleta, parul ii e nepieptanat, usor zburlit si imi zambeste strengar, ca si cum ar fi facut ceva obraznic sau e pe cale sa faca.

Ma ia de mana si imi spune hai sa ne plimbam. Ii spun ca nu e o idee buna, tocmai a inceput sa ploua si e foarte tarziu. Imi spune ca nu conteaza, el se descurca pe orice fel de vreme. Coboram la subsol, unde isi tine motocicleta, abia acum realizez ca el m-a tinut strans de mana pana cand am ajuns la subsol. Imi da drumul si imi ofera casca de protectie. Mie zambetul mi-a cam disparut, sunt serioasa si putin speriata, nu stiu incotro mergem  si mai ales pe motocicleta, pe timp de noapte si pe ploaie, riscurile sunt mult mult mai mari de a se intampla ceva.  Cred ca isi da seama ca imi e frica, nu imi spune nimic, dar imi ofera o imbratisare calda. Incep sa zambesc imediat ce corpurile noastre se apropie, miroase a flori si a mere si mi-ar place sa stau cu nasul cufundat in gatului lui multa vreme, dar momentul se termina rapid. Imi spune, gata, plecam, imi da instructiuni cum sa stau  pe motocicleta in timp ce deschide usa garajului. Eu dau din cap ca am inteles si imi pun casca, cand ma apropii ca sa ma urc ma trage langa el si imi saruta geamul de la casca, deja tremur desi frigul nu il simt inca. Ma asez si il cuprind in brate si ma lipesc de spatele lui, nu stiu daca e pozitia potrivita, dar altfel nu ma pricep, pentru ca nu am auzit cum ar fi trebuit sa stau corect pe motocicleta. Ambaleaza motorul si plecam, nici vorba de frig si ploaia era marunta, chiar calda mi s-a parut, incep sa recunosc unde mergem si curand ajungem pe malul marii si mergem dealungul  tarmului pana in orasul urmator, intr-o parte avem marea  si luna stralucitoare si in alta orasul cu luminile de sarbatoare, multicolore. Mergem aproape jumatate de ora, nu imi dau seama unde ne aflam, marea ne este partenera de drum dar nu recunosc locurile si luminile orasului s-au pierdut in urma. Curand suntem doar noi si drumul, nici macar lumina pe drum, intr-o parte  si alta ziduri de arbusti . Dintr-o data drumul se deschide  si avem in fata marea de o frumusete rara, nici o lumina in jurul noastru, doar farurile si marea e luminata de luna, intamplarea face ca e luna plina in seara asta.  Ne oprim aproape de o plaja, imi scoate casca si ma ia de mana, pornim catre plaja, observ acum ca are ceva in mana, un soi de geanta. Mie mi-a amortit corpul, am stat incordata si acum merg ca un robot, el insa e  plin de energie si de zambet. Ajungem aproape de mare si scoate din geanta o patura mica si ma invita sa iau loc. Se  lungeste el primul pe patura si imi arata sa fac si eu la fel apoi mai scoate ceva din geanta, un fel de tub. Pana acum nu am schimbat nici o vorba de cand am plecat de acasa. Imi spune  ca asta e locul lui preferat, aici vine cateodata cand simte ca nu mai poate, cand probleme sunt prea multe sau cand e foarte obosit.Nu apuc sa raspund caci ma ia in brate si ma saruta incet buze si apoi se indeparteaza sa se uite la mine, ii raspund intorcandu-i sarutul si lucrurile se precipita, aerul pare singurul lucru de care avem nevoie, pentru ca am uitat sa respiram. Ne oprim si oftez usor,  chipul meu se afla in mainile lui si nu ma intreaba nimic, ma ajuta sa ma ridic  putin si ma ia in brate, ca un vampir incercam sa ii fur mirosul gatului atat de alb si el isi tinea  chipul ingropat in parul meu.  Imi spune ca isi dorea sa faca lucrul asta din prima zi in care m-a vazut dar nu indraznea. Simt ca imi recapat glasului si ii spun ca imi pare nespus de bine ca a facut pasul catre mine, ne lungim pe patura si imi ofera telescopul si imi povesteste despre stele, nu le retin, stiu doar ca ii auzeam vocea ca in soapta si mainile lui ma tineau in brate. Nu m-am gandit niciodata ca un om ma poate tulbura atat de mult….. Am stat asa pana cand s-a lasat frigul, nu stiu cat era ora dar aproape ca adormeam, i-am cerut sa mergem acasa, la caldura…mi-as spus ca nu ar vrea, ca lumea lui e perfecta in momentul acela asa ca am mai ramas un timp fara ca nici unul dintre noi sa vorbeasca. M-a intrebat ce anume mi-a placut la el prima oara, am ezitat putin dar i-am spus ca a inceput sa imi placa de el in momentul in care l-am vazut doar in prosop, iesind de la dus, am adulmecat parfumul gelului de dus si instant am fost sedusa,(chiar m-am dus in urma lui si am cautat sa vad numele pe sticla – Super Playboy) , el zambeste si imi spune ca are super-puteri si imi poate oferi chiar si luna de pe cer daca ii voi oferi din dragostea mea. Mie totul imi suna a poveste, departe de a crede in puterea seductiei, poate si pentru ca imi e greu sa cred ca mi se intampla mie asemenea bucurie.  I-am raspuns ca ma simt onorata sa ii ofer ceea ce am. El nu a mai spus nimic, m-a luat de mana si a spus sa mergem pentru ca nu vrea sa racesc, tremuram de ceva vreme.

Am ajuns repede acasa si in subsol l-am oprit sa il intreb, daca e sigur ca asta vrea, daca chiar vrea ca noi sa ne cunoastem mai bine. Nu mi-a raspuns, mi-a luat din nou chipul intre mainile lui si mi-a spus ca nu exista nici o urma de indoiala, el vrea mai mult si vrea sa se intample cu mine.

Asa a inceput povestea noastra……..

Articoul scris pentru SuperBlog 2013

Genti si posete pentru toate gusturile!

De cate ori vi s-a intamplat sa plecati de acasa cu o idée clara despre ceea ce vreti sa cumparati si in magazine sa se gaseasca doar ciudatenii, departe complet de ideile personale?

Sau fix atunci cand realizezi ca iti place ceva, sa nu ai bani la tine  si pana cand te intorci cu bani, lucrul sa fie de mult vandut, pentru ca mitul vanzatoarei amabile, s-a dus de mult.

Cunosc persoane carora li s-a intamplat des, mie mai rar, caci  ma indragostesc rar de cate un lucru si de cele mai multe ori fac tot posibilul sa mi-l iau sau sa il regasesc cu o alta ocazie, bineinteles ca am pierdut si sansele de a-l mai cumpara, dar nu a fost o mare tragedie.

Am totusi ceva obsesii, pentru care folosesc cardul de urgenta, atunci cand le gasesc, anumiti pantofi, pantaloni, bijuterii, genti piele, jachete, mai ales daca ele se afla pe lista mea de dorinte de multa vreme.

Spre exemplu acum multa multa vreme  am zarit pe strada la cineva o geanta de panza cu imprimeu de capsuna, la noi la moda erau alte genti in perioada aia, nimic care sa imi placa mie,  asa ca am pastrat in gand dorinta pana cand mi-a sarit in ochi intr-un supermarket, mi s-a parut ca are tortile cam scurte, dar nu conta, era geanta pe care mi-o doream si a devenit a mea in cel mai scurt timp. La fel s-a intamplat cu gentile tip postas, patrate, rotunde, mari, mici, negre, colorate, din panza sau imitatie de piele, mi s-au parut cele mai potrivite, mai ales cand aveam tendinta sa imi car intreaga casa in geanta.

SAM_9396

Nu sunt omul potrivit pentru a purta posete elegante, de a avea rabdarea si priceperea in a le asorta la incaltaminte sau vestimentatie. De aceea  daca e sa detaliez colectia de genti/posete se va deduce clar ca tendintele modei de zi cu zi au trecut pe langa mine ca vantul si nimic din ele nu mi-a intrat mie in cap.

As purta zile la rand geanta mea tip postas cu Minnie Mouse sau  rucsacul cu imprimeu in patratele cu multe culori , fara sa duc dorul vreunei alte combinatii. Se mai intampla sa vreau ceva mai usor si aleg invariabil o geanta tip postas micuta, ca sa nu am grija daca sta pe umar, daca e prea grea, prea usoara si da sa cada de pe umar .

SAM_9668SAM_9395

Insa totusi nu cad in varianta nebuniei de moment ca sa imi cumpar   una din gentile reimaginate mai jos, desi am impresia ca cineva si-a folosit imaginatia prea putin si a pus in practica mai mult realitatea de zi cu zi .

De exemplu geanta tip arici, arici din material lucios in diferite culori, unde as putea sa ma duc cu ariciul ? La piata in nici intr-un caz, la un eveniment caritabil poate, dar sansele sunt prea mici ca eu sa ajung acolo.

2013-08-31 17.12.23

Geanta tip cal as putea sa o port la cursele de cai, ma aflu in tara potrivita pentru a merge la astfel de evenimente, insa nu as putea fi convinsa sa o port prea curand.

2013-08-31 17.12.42

Geanta  casa sa o iau cand merg sa discut despre imprumutul cu ipoteca? Sa isi dea seama domnul bancher ca sunt o persoana serioasa.

2013-08-31 17.14.55

Geanta bufnita si ea prezenta in multe culori, zau ca nu imi dau seama la ce eventimente sa o iau, poate doar la petreceri in preajma Halloween-ului?

2013-08-31 17.10.29 2013-08-31 17.10.372013-08-31 17.10.22

Geata cu oameni de mai multe rase,  sa o iau cand ma duc la un protesc sau la o petrecere cu persoane de mai multe nationalitati, clar sar in ochi si lumea va sti ca nu is rasista si sunt o persoana toleranta.

2013-08-31 17.12.48

Dileme, dileme…poate is doar eu cu aceste intrebari, altor persoane posibil sa le fie clare ideile in care combina posetele de mai sus  sau oricare altele din garderoba lor.

In timp mi-am facut o idee destul de clara a ceea ce sunt si ce imi place sa port. Am si posete elegante, sora mea a avut grija sa ma ajute la acest aspect mi-a oferit o geanta plic minunata, precum si colegii de munca care tot sperau sa ma vada venind la munca si cu ceva mai elegant. Va multumesc in numele mamei, ea le poarta cu drag.

In momentul asta imi doresc o geanta tip postas, cu o curea lunga si confortabila, reglabila, eventual dintr-un material care imita pielea lacuita sau din piele cu fasii de material in toate culorile posibile, cu buzunare inauntru pentru a putea separa multitudinea de lucruri pe care voi dori sa le pun in geanta, cu o tesatura interioara simpla sau cel putin un model total opus dungilor de pe dinafara gentii. Partea din spate a gentii, de interior care sta pe picior mi-ar place sa fie de o singura culoare, una din cele prezenta pe partea din fata dar un material care sa nu fie lucios.

Stiu ce imi doresc si pentru sora mea, o geanta dreptunghiulara, sa poata intra in ea caiete tip A4 pe verticala, in culorile toamnei cu imprimeu de flori marunte, material putin lucios ori  in doua sau trei nuante de culori dispuse pe orizontala sau verticala, culorile mate, fara nici un luciu dar puternice ca si nuante, curea putin mai lunga pentru a fi pusa pe umar si a-i lasa totusi putina libertate de a fi balansata, nu foarte lata,  cu un buzunar mai mic inautru sau alta posete tip portofel agatata inaintru printr-o curelusa fina, detasabila eventual. Ar fi minunat daca ar fi din piele dar si imitatie de piele ca dupa un sezon, doua, sa o poate abandona in favoarea alteia.

Pentru mama mi-ar place sa gasesc o geanta care sa ii stea pe umar, fara sa alunece, nu am preferinte la material, dar eventual unul in care sa nu intre apa, la prima ploaie, indeajuns de mare incat sa intre ceva cumparaturi si mici accesorii, cu compartimente inauntru, eventual evidentiate in culori sau imprimeuri diferite,  fara culori prea puternice, e mai degraba genul de a purta culori neutre.

Prietena si-ar dori multe modele, niciodata nu stiu ce ar alege, are o multitudine de modele, stiu ca nu i-ar displace inca o geanta neagra cu ceva bling bling-uri sclipicioase sau colorate ca si breloc sau ornament, indeajuns de mare pentru multe accesorii si dintr-un material rezistent in timp. Nu musai neagra, poate fi aproape orice culoare, ea gaseste o modalitate de a asorta oricand dar e musai sa fie un model mai special, mai deosebit pe care sa nu il regasesti in mod usual la altii.

Cand e vorba sa fac un cadou o geanta, nu imi iese mereu, surorii i-am luat mereu modele nepotrivite, pe mama din cand in cand o nimeresc, la colege sau prietene s-a intamplat sa le nimeresc in alegerea modelului. Imi place sa cred ca pot citi omul si ca imi dau seama ce si-ar dori insa cand intri intr-un magazine cu o multitudine de culori, marimi, modele se poate intampla des sa cedezi si sa iesi mai ametit decat ai intrat.  Online mi se pare mai simplu sa cauti, gasesti  magazin reeija si ai o multime de alegeri, chiar daca nu comanzi online, macar stii oferta prezenta pe piata si iti poti face o idee despre ce ai nevoie sa achizitionezi,

Una peste alta, va doresc success, in gasirea acelei genti/posete care va reprezinta in momentul asta, indrazniti spre a alege cu inima, fara  a lua in calcul moda momentului.

Pozele sunt facute de mine, cu telefonul.

Acest articol a fost scris pentru Superblog2013.

Declaratie de amor alimentar

Are cineva un aliment preferat pe care l-ar putea consuma la orice ora din zi, noapte indiferent de situatie?

Mi-ar place sa imi amintesc primele momente in care parintii m-au ajutat sa descopar alimentul minune dar nu stiu momentul cheie. Mi s-a povestit ca am avut multe probleme de sanatate, fragmente vagi imi vin in minte:

-cum ar fi momentul sarbatorilor de iarna, eu sub masa, cu regim alimentar strict, fara grasimi, fara amestecuri de alimente, fara sare, pe furis cum bagam degetul in solnita ca sa simt ceva gust al mancarurilor, fiind satula de cartofi cu unt, orez, morcovi si alte mancaruri fara nimic in ele, problemele mele erau grave, dar aveam 6-7 ani, nu le realizam eu prea mult, mergeam la injectia cu antibiotic cu sania… ;))

Cam de pe atunci am si primele amintiri cu branza, se gaseau mereu resurse prin care branza era prezenta in alimentatia noastra, in ciuda faptului ca totul se cumpara cu ratie, pe sub mana sau pe datorie, cand spun totul ma refer la alimentele de baza : lapte, oua, carne si produsele adiacente lor, chiar si fructele, e drept mai mult cele care cresteau in alte tari precum portocalele sau bananele.

In anii aceea, sa ai pe cineva la tara, reprezenta aur curat si noi aveam, rudele mamei intr-o parte de tara, rudele tatalui in alta parte si din fiecare lor din cand in cand primeam ceva din bunatatile lor.

Astfel am descoperit ca:

-branza dulce de vaca e delicioasa cu putina sare si un strop de smantana

– branza de oi cu mamaliga e o delicatesa rara.

– branza sarata de vaca(telemea) cu rosii, castraveti, ardei e ca o petrecere plina de savoare.

-branza de capra sau amestec (branza feta) cu mamaliga sau cu legume ori cu paine prajita si ceapa e binevenita in orice moment al zilei.

– cascavalul afumat e sublim pe o felie de paine prajita sau presarat  peste o salata.

– branza dulce de vaca in amestec cu alte ingrediente poate deveni o prajitura cu branza  minunata, pe care nu ai vrea sa o imparti cu nimeni.

miez de branza(oaie, vaca, amestec) intr-un invelis de mamaliga, putin tinuta pe tabla de la soba……..sublim.

Pentru a avea pe parcursul intregului an, mama are o reteta speciala de a pune branza la saramura, pentru ca fetele ei sa aiba mereu optiunea de a avea  ce manca,  eu si sora mea avand fiecare diverse pretentii si mofturi la mancare, ea nu mananca peste, eu nu mancam ciuperci,  amandoua nu suportam ciorba de burta, mai nou eu am inceput sa o gust si multe alte exemple.

Branza ramanea aliatul mamei pentru a avea grija ca noi sa mancam indiferent de mofturi, chiar si acum amandoua avem grija indiferent unde ne aflam, sa avem macar un soi de branza in frigider. Personal  am acum in frigidder detin branza feta si branza tartinabila si ceva legume pentru a fi combinate. Surorii mele ii place branza mucegaita, eu nu o pot intelege(inca) dar mai incerc.  Cascavalul nu e preferatul meu dar nu il refuz, incepe sa devina preferatul nepoatei, ea inca nu adora branza precum  mama ei  sau matusa ei .

Mai nou am aflat o noua combinatie branza cedar cu mar,  iese o combinatie de zile mari, desi la inceput mi s-a parut tare ciudata ideea.

La fel de ciudata mi se pare branza telemea pe o felie de paine peste care se pune gem, insa varul meu o consuma cu atata bucurie incat nu o sa nu uit vreodata combinatia, am incercat-o, nu imi place, dar ramane bucuria de a-l vedea pe el cum savura momentul.

Uneori la targurile din oras  vin comercianti cu diverse amestecuri de branza cu nuci si cu marar imi amintesc ca am gustat si mi-a placut mult, restul combinatiilor nu mi le amintesc, dar mirosurile, vai, imi doream sa raman acolo, sa vand in locul lor alimentul minune.

Acasa am descoperit un soi de ardei mici umpluti cu o branza moale (ganola?) asemanatoare branzei mascarpone, ardei copti picanti si tinuti in ulei, felul in care ardeiul umplea gura cu o aroma  iute  dulce ca apoi sa iasa branza  si sa schimbe balanta  gustului mai mult catre dulce……hmmm ceva aproape de perfectiune.

Si totusi ideea de la care am pornit este faptul ca eu  sunt fan branza, in cazul in care nu am fost indeajuns de clara in randurile de mai sus. Sunt deschisa la  diverse combinatii, nu refuz dar  imi voi argumenta motivul pentru care as vrea sa incerc si a doua oara amestecul sau de ce nu mai vreau sa aud despre el.

Aduceti branza la mine, voi avea grija de ea si o voi savura pana la ultima farama.

 

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2013.

 

 

A fi sau a nu fi tentat!

In general nu e potrivit sa incepi o conversatie cu o negatie,  dar in cazul de fata  e musai sa incep asa …..

 

Nu exista zi in care sa nu fiu tentata!

Azi m-am gandit multa vreme la  briosele facute de bucatarul de la locul de munca: rumene, dietetice(cu indulcitor), cu stafide, mici, tocmai potrivite pentru o gustare cu putin ceai sau lapte, minunate pentru pauze sau pentru luat acasa si savurat in pat langa o carte.  Mi-am amintit ca esentele mari se tin in sticle mici, automat m-am gandit, clar nu au cum sa se depuna in straturile de grasime caci sunt activa, nu stau deloc locului la locul de munca, la fel de rapid am concluzionat ca sunt deajuns doar doua,  caloriile nu sunt musai necesare, ceva transpiratie mai trebuie in mod constant si totusi si totusi, arata atat de bine……

Dar nu, nu am mai luat nici o briosa, am baut apa si am evitat bucataria, ba chiar m-am oferit sa spal vasele pentru ca s-a nimerit ceva timp mort si nu vroiam sa fiu iar tentata sa ma uit la ele si sa iau una din gramada aia mare de briose.

 

Cam asa e in fiecare zi, mereu se vor gasi tenatiii : poate fi un tricou, poate fi o pereche de incaltari, poti fi chiar tu, viitorul meu iubit si eu stau in dubii daca sa imi scap sacosa peste picioarele tale  sau daca sa vin in intampinarea ta.

Problema e ca nu prea risc fara sa imi calculez inainte ce pot pierde. Nu imi amintesc momentul in care am spus, gata, ma arunc, fara sa fi luat in calcul imprejurarile sau pe cine voi deranja in drumul meu spre realizarea dorintei.

De exemplu acum multi, multi ani, m-am indragostit, dar nu de oricine ci de un om care locuia departe de mine.  Mi-am calculat bine  riscurile, am analizat ce am de facut si portitele de scapare in cazul in care intalnirea cu el nu va fi una potrivita, intalnirea nu a avut loc in orasul meu ci  in a lui, am decis ca vreau sa ma plimb, sa cunosc lumea, asa ca dusa am fost.  Tentatia a fost mult prea mare ca sa ii pot rezista si pe moment nu am avut nimic de pierdut. Ba din contra, am descoperit mult mai multe lucruri decat  mi-am inchipuit.

Tentatiile intre timp s-au imultit dar  actiunile mele sunt aceleasi indiferent ca e vorba de o tentatie sexuala sau una legata de o achizitie. Secretul consta in a-ti calcula sau nu riscurile,  a  fi obiectiv inainte de a te arunca  in fata tentatiei mult dorite, as vrea sa pot spune ca sunt dependenta de ceva(in afara de internet) insa nu stiu daca pot fi, apreciez mult prea mult  ideea de a fi in control asupra a ceea ce fac.

Un film despre tentatii se afla aici, cred ca va rula in curand la cinema, tare mi-ar fi placut sa il pot vedea si eu.

 

ps. azi nu am rezistat si am format un numar de telefon, desi gandurile mele negative  imi spuneau ca nu e bine, ca ma voi face de ras, ca nu e potrivit sa  sun eu, de doua zile ma gandesc la numarul respectiv si  verific telefonul sa vad daca am primit un apel….rezultatul cel putin la telefon e unul pozitiv, a meritat sa formez numarul si riscul a fost minim, mereu ma cenzurez si nu fac ceea ce simt, ceea ce imi doresc, azi nu am avut de pierdut.

 

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2013

Cu pletele-n vant!

 

 

 

M-am hotarat sa povestesc despre parul meu si nu, nu cred ca e foarte interesanta povestirea caci e  doar parul  meu, nu il pot imprumuta la nimeni, nu il pot darui, pot doar sa renunt la el,  mai mult  sau mai putin, sa il colorez,  culoarea la moda  imi pare ca e in nuante de albastru sau pot sa il coafez in diverse moduri. In poza de mai jos, parul meu e coafat de vant, e un sentiment superb ;)) . El de fel e usor carliontat, incapatanat la coafare, necesita multa spuma, fixativ, etc, firul e sanatos si probleme cu densitatea lui, nu am avut niciodata, desi parul imi cade in mod constant.

 

SAM_9871

As vrea sa spun ca sunt o persoana nonconformista in ceea ce priveste culoarea parului sau  tunsoarea, dar nu sunt. Am socat familia si prietenii  din cand in cand trecand  brusc la varianta de tunsoare scurta aproape baieteasca  ca apoi sa il mentin intr-o varianta lunga multa vreme.  S-a intamplat sa am si parul rosu, imi placea atunci de mine, doar ca am descoperit repede ca nu am rabdarea sa il vopsesc luna de luna  si in plus am tenul cam inchis si variantele de culoare rosii ma faceau sa fiu confundata  cu persoane de  alte natie 😉

carmen 1

 

Acum ca am stabilit ca schimbari prea bruste nu au avut loc in ceea ce priveste viata parului meu, sa va spun si probleme pe care le-am intampinat si pe care le-am rezolvat.

Indiferent de lungimea lui m-am lovit de problema matretii, nu in mod constant, uneori era mai multa, alteori mai putina, cand matreata lua  o pauza, cumva apareau ceva coji de care cu greu scapam si   totul era cat se poate de vizibil. Bineinteles ca am incercat multe variante de sampoane, care mai de care mai „minunate” si  populare printre cunoscuti, pana cand mama mi-a sugerat sa incerc  ceva solutii romanesti, la indemana oricui si mai ales ceva cu ingrediente naturale care sa nu imi ofere probleme ulterioare(mancarimi, ingrasarea parului excesiv).

Mare importanta nu am  dat alegerii  pe care am facut-o insa dupa  doua saptamani, problemele mele au inceput sa se diminueze, curand au disparut, nu s-a intamplat nici o minune,  foloseam un produs de 2 sau 3 ori pe saptamana si fiind perioada de vara atunci cand am inceput sa folosesc produsele Farmec, il lasam sa  se usuce de la sine si doar asa, matreata si cojile  au fugit in lumea lor.

Prima oara am folosit din gama  GEROVITAL PLANT  TRATAMENT  – samponul cu ichtiol, are un pret decent, mirosul nu e foarte atragator dar in cazul meu si-a facut treaba   pe care o promoveaza, ca sa pulsez la  o luna am cumparat si lotiunea cu ichtiol pe care am aplicat-o  doar o  data pe saptamana in mod constant pana s-a terminat sticla. Mai apoi am continuat sa cumpar doar lotiunea si sa o aplic la fel si am ales un alt sampon, de data asta unul regenerat, iarasi cu un pret foarte bun si calitate foarte buna.

Imi pare rau ca la trecerea de la culoarea rosie la culoarea naturala, care s-a petrecut pe parcusul unui an, nu am ales ca partner produsele Gerovital, lucrurile evoluau poate mult mai rapid si mai simplu.

Lucrurile astea se intamplau acum cativa ani, acum nu ma mai aflu in tara, dar atunci cand am plecat,  samponul era tot marca Farmec, chiar daca le mai schimb intre ele.

Nu pot spune ca am ajuns la o concluzie  in ceea ce priveste tipul  meu de par si problemele pe care le am,  cred ca  am un  par normal cu tendinte de ingrasare din ce am dedus eu din informatiile oferite pe situl Farmec. Pot spune insa ca  produsele Farmec din gama  gerovital plant tratament pe mine chiar m-au ajutat, mi-au oferit solutie  perfecta pe termen lung  fara sa imi creeze alte probleme sau sa ma deranjeze in vreun fel.

Insa mereu am cautat sa fiu atenta la ce intra in contact cu parul meu, mi-am impus cateva reguli:

  • nu prind parul cu elastic, decat rar, cand nu am clame la indemana,  am gasit variante de clame care nu rup deloc firele de par .
  • nu incarc parul cu produse de ingrjire, balsamul il aplic o data pe saptamana, la 2 saptamani sau mai rar aplic o masca de par, fixativ  doar daca ma duc la vreun eveniment, spray de protectie doar vara si mai mult pe fir, niciodata pe scalp,  spuma de par nu folosesc, nu ii vad rostul.
  • nu il usuc cu feonul decat daca e musai, acum e toamna, a inceput sa fie musai, dar pe timp de vara, il lasam sa se usuce de la sine.
  • la clatire folosesc apa putin mai rece si  la final aplic apa rece pe  par fara sa ating scalpul.
  • daca  port fes/gluga, il spal mai des, cam la doua zile, pentru ca vreau sa evit sa se ingrase.

Nu sunt solutii generale pentru toata lumea, sunt doar solutiile potrivite mie, insa Farmec ofera solutii pentru multe probleme legate de par si scalp si merita toata atentia si introducerea produselor in bugetul lunar.

 

Acest articol a fost scris pentru Superblog 2013

 

Dimineata ideala

 

Ma trezesc singura, fara ceas, tipete, zgomote din vecini, eventual ceva sunete de natura, in cazul in care se intampla sa fie vara si  sa adorm cu geamul deschis la balcon. Nu realizez din primul moment  ce zi e, data exacta, vag imi amintesc  ca e sambata pentru ieri la servici m-am bucurat nespus de mult ca e vineri, deci azi e o zi frumoasa inca de la inceput, pentru e weekend si pot face ce vreau dimineata.  Multi isi doresc sa doarma mai mult, eu nu, eu una nu pot, in jurul orei  8 cel tarziu sunt in picioare.

In dimineata asta imi doresc ceva ce nu am mai facut de mult, un suc din fructe si legumele prezente in casa si fructe la micul dejun, toate sa se intample in pat si eventual impreuna cu o emisiune frumoasa sau desene animate. La o analiza rapida  nu am lucruri prea interesante in casa, e drept am uitat sa merg la cumparaturi, insa am ceva essential care sper sa ma ajute si anume  storcator si blender.

Am morcovi, patrunjel frunze si radacina, portocala, lamaie, kiwi, alune de mai multe feluri, stafide si  cred ca mai am un rest de banana ramas de la nepoata.  Am pregatit totul, taiat marunt, unele ptr blender, altele pentru storcator.  Incep intai cu fructele pentru blender, pentru a vedea daca am indejuns pentru doua portii de sus, nu e de o calitate inalta, l-am cumparat mai mult dintr-o toana,  nu am reusit niciodata sa beau un smoothie extrem de bine pasat dar nu e cazul sa fiu acum pretentioasa. Renunt rapid pentru ca am nevoie de lichid mai mult, nu vreau sa adaug inca apa, pentru ca de la storcator pot lua sucul de la portocale si lamaie, asadar  incep sa storc si ce sa vezi,  de undeva iese fum si miros ciudat, ma cam sperii  dar nu intru in panica, opresc tot si analizez, se pare ca sita mea de plastic se atingea cu ce mecanismul de presare, cumva am ajuns sa am suc de portocala cu plastic.

Realizez ca nu voi avea parte de micul meu dejun si caut repede certificatul de garantie, insa iarasi un  esec total, piesa aia nu se poate achizitiona, deci  nu mai am storcator. Adaug apa in blender si amestec tot ce era acolo, ma rezum la a consuma sucul respectiv si intre  timp ma pun la  calculator sa caut un storcator nou.

Am gasit un magazin online cu  multe modele de storcatoare de fructe  si m-am indragostit instant.

Storcatorul meu ideal poarta numele de Hurom, arata mult mai bine decat ce am eu acasa, are sistem de stoarcere lenta, putere de rotatie si pretul este acceptabil daca e sa analizam calitatea produselor ce le vom inghiti si benefiicile pe care le vom avea in urma consumarii constante.

storcator_Hurom2

Exista deasemenea si storcatoare cu presare la rece,  suna pretentios dar nu este, e ceva foarte practic si folositor, sucul e mai des, se poate extrage chiar si din radacinoase sau  frunze.

Sper cu ocazia achizitionarii unui storcator Hurom, restul familiei sa il foloseasca si ei, deocamdata ei consuma doar ce fac eu si asta se intampla doar cand sunt libera sau cand am chef, ceea ce nu e foarte des. Insa instructiunile sunt simple, pasii sunt explicati clar. Inca nu l-am comandat, astept  eliberarea unei sume in bugetul personal, dar e pe lista si e un lucru care nu ar trebui sa lipseasca din bucataria nimanui.

Personal, am avut doar beneficii de pe urma folosirii blenderului sau a storcatorului, pana sa il am pe al meu, il imprumutam pe al surorii, nu s-au intamplat minuni, nu am slabit  nu stiu cate kilograme ci doar in starea de bine dupa macar o gustare pe zi de fructe si legume amestecate in blender dupa ce unele au fost stoarse. Prin varianta asta am reusit intr-o mica masura sa scap de pasiunea pentru ceaiul imbuteliat din comert, pe care il adoram( si acum il iubesc, dar aici unde sunt nu il mai pot gasi si e cu mult mai scump).

Pana la urma dimineata ideala la mine nu a avut loc, dar vor fi zile in care va fi asa cum imi doresc si voi avea un prieten de nadejde  alaturi de mine.

 

sursa poza marketonline.ro

Acest articol a fost  scris pentru Superblog 2013

Darul

A fost odata ca niciodata, o printesa mofturoasa intr-un regat  mare.  Fiind printesa avea parte de tot ce era mai nou, tot ce tinea de tehnologie insa nu era nimeni care sa ii arate cum sa foloseasca darurile primite de la diverse persoane.   De mic copil printesa  – Livia era obisnuita sa i se citeasca povesti,  mereu unele proaspete, fara a se repeta intre ele,  hainele mereu erau altele, nici o zi nu trebuia sa fie la fel pentru ea. Tatal – regele a dat de stire in tot regatul, de cand  printesa a inceput sa vorbeasca si sa aiba pretentii, spunand ca isi doreste pentru fiica lui tot ce  e mai nou si mai deosebit in lume, pentru ca printesa sa fie multumita.

Asa se face ca Livia avea o camera pentru  carti, o camera pentru haine, o camera pentru jucarii si jocuri, o camera pentru incaltaminte, o camera  cu produse de ingrijire personala,  un dulap cu bijuterii,  cateva camere la schimb mobilate dupa bunul plac, in care mobilele erau schimbate din cand in cand.  Avea obiceiul sa roage pe cineva sa ii noteze in fiecare zi ce a citit, imbracat, mancat, camera in care a stat, activitatile pe care le-a facut, pentru a nu le repeta si pentru a fi evidentiate in cazul in care si-ar dori sa verifice.

Zilele au trecut peste regat, printesa a crescut si s-a transformat intr-o frumoasa domnisoara de 18 ani.  In ciuda eforturilor regelelui, Livia tot gasea lucruri de care sa se plictiseasca si se plangea regelui in fiecare zi.  A dat regele de veste in regat, pentru a fi aduse noi lucruri sau oameni care sa ii arate cum sa foloseasca obiectele primite in dar care ar trebui sa o ajute.

Unul din daruri, era in curtea castelului,  a fost adus si descarcat tare greu, multi oameni s-au chinuit ca sa nu strice darul, sa fie perfect functional pentru printesa, nu scria de la cine e, nu avea eticheta, nu era ambalat. Printesa  s-a invartit in jurul darului multe zile, nu stia ce e, ce poate face. Era acoperit cu o mantie neagra ce stralucea la soare. Dupa cateva zile nu a mai rezistat si a tras de mantie, ca sa poate vedea ce se ascunde sub ea.  A ramas fara glas cand a vazut ca acum darul stralucea si mai tare, el fiind de culoare alba dar o nuanta calda, care lasa razele soarelui sa il arate in toata splendoare lui.  Printesa a inceput sa puna mana pe toata suprafata, nu semana cu nimic din tot ce a vazut in viata ei, avea ochi mari care reflectau lumina soarelui,  era rece si totusi foarte fin la atingere,   4 usi si una in spate, in spate avea si ochi rosii, mai multi si diferiti alungiti pe margini .  Printesa a reusit sa deschida una din usi si s-a asezat pe unul din scaune, la contactul cu pielea scaunului a ramas uimita de catifelarea ei si imediat a dat de stire in regat ca vrea un astfel de material  pe canapele ei in culori diferite.   Ziua a trecut rapid, printesa fiind ocupata sa inteleaga darul primit de care era foarte incantata.

A doua zi dis de dimineata cum s-a trezit, s-a dus direct la tatal ei, regele si i-a cerut sa ii gaseasca pe cineva care sa ii explice ce e cu darul din curte.  Regele a dat de veste in regat si in scurt timp a aparut la poarta castelului un tanar  cu haine simple care sustinea ca el stie ce poate sa faca darul din curte, regele nu l-a crezut si  i-a spus sa plece,  tanarul a insistat ca el stie, stie pentru ca vine din locul unde darul a fost construit.  Livia cand a auzit, nu a mai stat pe ganduri, l-a tras de mana pe Leonard( tanarul) in curtea castelului.  Leonard a inceput sa fluiere cand a vazut darul si i-a spus printesei ca e tare norocoasa sa il aiba. I-a povestit ca darul se numeste Toyota Corolla si are capacitati deosebite. Livia nu intelegea tot ce ii povestea tanarului, despre cost de posesie scazut, economie de carburant, eficienta sporita in traficul urban, performante excelente, silentiozitate si emisii reduse, insa cel mai important lucru pe care printesa l-a retinut este faptul ca e o masina, cu mai multe modele in lume dar modelul ei era  Corolla  Luna si acum ca a inteles ce reprezinta darului si-a dat seama de asemanarea intre  culoarea masinii si luna in miez de noapte, impartaseau aceeasi culoare, o nuanta de alb argintiu.  Tanarul i-a spus ca masina o poate duce  peste tot in regat, indifferent ca deal, vale sau  un rau mic ori un drum nu tocmai bun. Din nou i-a spus despre lucruri pe care ea nu le intelegea,  sistem de control al stabilitatii sau sistem de asistenta la pornirea din rampa ori camera video marsarier  si alte minunatii in genul asta, pe care printesa le savura din plin.  Nu a inteles nici cand el i-a spus ca ii trebuie ceva special pentru a conduce masina dar a promis ca va invata tot ce trebuie pentru a o conduce  si Leonard s-a oferit sa o invete sa o manuiasca pe drumurile din regat.  In scurt timp printesa a invatat sa conduca masina si mergea cu  ea prin tot regatul,  regele statea pe bancheta din spate si de multe ori atipea caci avea impresia ca se afla in patului lui, asa de comode erau scaunele imbracate in piele.

Mandru mare regele de printesa lui, s-a gandit sa il rasplateasca pe  tanar si l-a intrebat ce isi doreste. Tanarul, desi indraznet in general, pus in fata acestei intrebari nu a stiut ce sa raspunda, era cumva stanjenit si deranjat, el isi dorea sa ramana in regat, sa aiba grija de printesa si de masina, isi dorea si el o masina ca a printesei dar nu avea bani.  Regele a intuit ca Leonard o place pe printesa dar nu putea sa  sa faca nimic in privinta asta, insa i-a oferit lui Leornard posibilitatea sa stea permanent in regat si sa o ajute printesa si pe el  sa afle tot ce are lumea de oferit in materie de noi tehnologii pentru a le folosi in regat pentru oamenii lui si i-a oferit banii pentru a-si lua masina pe care si-o doreste, Leonard a luat Toyota Corolla putin mai diferita decat a printesei, cu numele  de Corolla Terra.

Printesa era bucuroasa ca in fiecare zi pleca cu masina in alte locuri, mereu ii multumea lui Leonard pentru ajutorul oferit in a invata sa conduca masina. Vazand ca el stie atat de multe lucruri, l-a rugat sa o ajute cu restul darurilor, asa a invatat Livia sa se joace pe tableta, sa scrie la calculator, sa incalzeasca mancarea la cuptor, sa vada desene animate la televizon si multe altele.  Printre picaturi, fara ca ea sa realizeze, el a reusit sa o faca sa foloseseasca cuvinte de politete, sa nu se mai planga la tatal ei,  sa invete sa faca lucrurile pentru ea singura, fara sa aiba nevoie de ajutor,  sa nu mai existe moment de plictiseala ci doar momente in care sa se gandeasca ce ar mai putea face.

Anii au trecut si  regele se simtea din ce in ce mai rau, nu mai avea puterea sa umble in fiecare zi prin regat, sa ia decizii, sa analizeze problemele, fiica lui vazand lucrurile acestea a inceput sa il ajute tot mai mult in conducerea regatului, el a vazut ce bine se descurca si ca oamenii muncesc mai cu spor si ideile noi pe care le avea ea,  pareau sa aduca bunastare in jur, s-a gandit ca e timpul sa ii cedeze conducerea regatului,  insa i-a pus doua conditii.

  • Sa se casatoreasca cu Leonard
  • Sa ofere  masini celor care se evidentiaza prin fapte exemplare in regat.

A doua zi s-a dat veste in regat si petrecerea a inceput, nu se stia cine era mai vesel, printesa ca  se va casatori cu omul care i-a oferit atat de multe,  Leonard ca in sfarsit Livia ii va deveni sotie ori oamenii din regat ca  au o sansa in viitor la o masina precum a printesei sau a lui Leonard.

Ca dar de nunta regele a oferit mai multe masini celor din conducerea interna a palatului, nu erau la fel ca a printesei sau a lui Leonard, erau mai mici si culorate, cu nume ca Yaris , Auris, Prius, Hilux dar erau facute in acelasi loc sub acelasi nume de Toyota. Regele a trait multi ani  fericiti , alaturi de fiica si ginerele lui si copii acestora.

sursa poze 

Acest articol a fost scris pentru Superblog 2013