Prieteni, dusmani sau simple cunostinte?

Buna ziua!

Ma numesc  X  si sunt o persoana directa, dura si extrem de acida cu cei pe care ii cunosc.

Ar trebuie sa existe intalniri/ grupuri similare pentru persoanele pline de aciditate si severe cu cei din jur – asemenea celor care sunt alcoolici, drogati sau cu diverse fobii.

In general m-am considerat o tipa amabila, simpatica si mi-am permis luxul ca celor care imi sunt foarte apropiati sa le spun si ceea ce gandesc cu adevarat si am cerut inapoi acelasi tratament.

Familia nu o alegi, membrii ei iti ofera doze de adevar crud mereu sau cel putin  din cand in cand la intalnirile de familie , fie ele sarbatori sau alte momente ce necesita adunarea tuturor, pe ei ii minti cateodata si ei te mint pe tine, pentru ideea de protejare, care e buna uneori cand esti mai mic de ani, dar de la o varsta nu cred ca mai e necesara protectia( copii si batranii fac exceptie ).

Prietenii insa ii alegi, incepi incet de pe bancile scolii, descoperi repede daca esti sau nu placut de catre cei din jur, daca ai  „people skill” cum s-ar spune, eu il numesc „lipici la oameni” si astfel incepi sa aduni in jurul tau oameni ce pot  sau nu sa iti devina prieteni, pe parcurs descoperi sensul prieteniei.

Multi ar spune ca au prieteni o gramada sau ca au avut, mie imi pare ca un prieten e un lucru mare si important si in general prietenii nu sunt multi.

Acum daca e sa trag linie, am putini prieteni, insa pot deosebi cu usurinta cei care incearca sa iti devina prieteni  pentru diverse motive sau cei care vor sa ramana doar cunostinte. Unii ies din zona lor de confort pentru a te ajuta intr-un fel sau altul, altii nu, e prea complicat pentru ei.

Am plecat cu o idee mai sus si undeva pe drum m-am pierdut. Azi mi s-a spus ca sunt dura si acida, pentru ca mi-am permis luxul de a considera pe cineva prieten si i-am expus adevarul pe care il vad eu. Bineinteles ca am gresit.Trebuia sa ofer compasiune, compatimire si pur si simplu sa accept cuvintele oferite de prietena mea, fara ca eu sa reactionez prin a ma exprima

Cu dusmanii pare simplu, desi cuvantul dusman imi pare extrem de greu de digerat, el presupune multe sentimente negative si ca sa retinem in noi –  respectiv in mine – aceste sentimente, mi se pare greu si obositor. Nu am dusmani, am doar persoane care nu ma vor in cercul lor, care nu ma suporta, care mi-ar face rau, nu pot face lista cu ei, nu am idee clara cine imi e dusman si cine nu. Se intampla des sa simt cand o persoana nu ma place si sincer ma bucur ca pot avea aceasta simtire sau  acest simt, poate nu e o chestie reala, insa prefer sa stiu( sau sa am impresia) ca nu ma place, decat sa se prefaca.

NU am morala la cuvintele de mai sus, nu stiu sa trag concluzii, cel putin nu acum.

Doresc doar sa aveti prieteni adevarati carora sa le spuneti ceea ce ganditi/ simtiti si ei sa va spuna  in aceeasi masura parerea lor, indiferent cat de mult ar durea sau cat de mult ar deranja. Si la sfarsit de zi sa va simtiti bine, ca a mai trecut o zi, in care nu a trebuit sa mintiti/prefaceti, chiar daca realitatea  e la fel de cruda, rece sau grea, cum era cu o zi inainte. Macar sufletul si constiinta sunt impacate.

IMG_4364 IMG_4375  IMG_4389IMG_4382

Anunțuri

6 comentarii la “Prieteni, dusmani sau simple cunostinte?

  1. că spui verde în faţă ce ai de zis, mi se pare chiar de apreciat. că în ziua de azi foarte puţini apreciază asta, preferând să fie linguşiţi, cocoloşiţi, lăudaţi, asta deja e altceva. şi chiar dacă sunt mulţi, iar tu eşti doar una, ei sunt cei ce au o problemă.

      • teoretic, aşa ar trebui să stea lucrurile, doar că unii fie nu sunt în stare să accepte că şi ei greşesc, ca orice om, fie au un orgoliu din ăla fără margini, care le zice că-s perfecţi şi orice critică la adresa lor nu e decât dovadă de răutate. a propos de prieteni, ai grijă cu cine te însoţeşti prin blogosferă, că eu unul atâtea măşti am văzut, de m-am speriat 🙂

      • nu cred că e greu să fii tu însuţi, cred că e vorba mai degrabă de indivizi care nu mai ştiu să fie „ei”, care cred că o mască frumoasă nu va lăsa să iasă la iveală niciodată adevărata lor faţă. doar că mai sunt momente când masca alunecă 🙂

  2. Eu urez mult succes in inspiratie, atunci cand aluneca masca caci reactiile nu le mai poti controla, mie una imi e greu sa si mint, fac scenariii si cand dau sa mint, ori ma fastacesc ori ofer prea mult explicatii, nici ca mine nu e ok :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s