LATINO MUSIC

Iubesc muzica latino!

Nu stiu limba spaniola( sunt inca la nivelul de incepator) dar incerc sa o fur din muzica .

Mi se intampla des sa ma regasesc in versurile din diverse melodii si artisti precum MARCO A SOLIS sau MARC ANTHONY ori RICKY MARTIN sau DAVID BISBAL sa ma faca sa ma simt ca o printesa ce isi asteapta printul pe ritmul dansului si incet incet ritmul ne ajuta sa devenim un cuplu puternic ce nu se lasa doborat de spinii vietii…..

da da aberez 🙂 insa pe cuvant ca ascultand melodia
asta
„Nu e nimic mai dificil decat sa traiesc fara tine
Astept sa te vad venind si sufar
Frigul corpului meu intreaba de tine
Si nu stiu unde esti…”

sau
„Uita-te in ochii mei si spune-mi de ce
Cuvintele tale ma inspira şi casa mea este pe pielea ta
ofer dragostea mea , devotamentul meu, a ajuns să fie religia mea
acest dulce sentiment, retraiesc
momentele alaturi de corpul si gura ta
Femeie …” ( traducere dupa cum m-a dus mintea+ google translate)

si multe, multe alte melodii in genul ce ma fac sa ma ridic de pe scaun si sa imi doresc a dansa(macar) pana la epuizare cu o pereche de sandale aurii(de dans) si mai apoi sa ma las purtata intr-o camera cu baldachin …

Pe cuvant ca lb. romana „fura” din farmecul cuvintelor .

Da da visez, dar de ce sa nu visez?

hmmmm uuuu mi musica!!!

ps. postul asta il scot la imprimanta si il arat si lui….poate, poate:)

Experiente de munca – ASA NU!

Astazi, dupa 3 luni si ceva, am simtit ca mi-am recapatat viata inapoi.

Nu mi s-a intamplat nimic tragic, acum ceva timp in disperarea de a-mi gasi un loc de munca in domeniul dorit de mine, am acceptat totusi un alt post intr-un domeniu complet diferit. Nimic special pentru mine, nu a fost nici prima oara si cu siguranta nici ultima oara cand am intrat intr-un joc fara sa ii stiu regulile insa cu vointa le-am invatat rapid.

Mi-am depus demisia acum 2 sapt. cu putina teama pentru ca ma simteam cu musca pe caciula, am mintit cu motivul plecarii din firma si credeam ca cineva ma va trage de maneca, normal ca m-am inselat, in teorie tuturor le pasa ca plec, in practica se foloseau injurii….

Firma in care am intrat e una destul de mare in orasul meu, proprietarul e un om de treaba, am discutat cu el de putine ori, el are o parere foarte buna despre sine si despre firma sa.
Angajatii sai au grija sa ii relateze doar partile bune, acelea foarte frumos ambalate si partile proaste doar cand nu au incotro insa si acele parti au fost putin lucrate.
Atmosfera din cadrul birourilor e una de domeniu fantasticului, ori poate e una uzuala si eu sunt complet deplasata.

Mereu este de treaba, oameni sunt dar nu se stie exact cine si cum si ce trebuie sa faca si cum apare un om nou, clar ala trebuie sa faca multe multe lucruri si dupa ce se obisnuieste cu ele, brusc apar si alte lucruri.
Fisa postului nu exista, te-ai angajat pe un post, faci alte chestii si clar in caz ca nu ai inteles programul nu este cel din contract insa da, salariul e cel mentionat acolo, urmeaza totusi o marire dupa 3 luni.??!!

Sa mentionez cum se vorbeste acolo? Cum inveti singur caci nu ai incotro….daca pui intrebari, ori nu ti se raspunde(varianta mea preferata, caci ma apuc sa caut singura sau iau decizii singura) sau se tipa la tine, se arunca jigniri. De ce ? Pai tu esti ala nou si tb sa fii testat, sa vedem cat de buni is nervii, daca devii isterica, daca esti moale, tare, etc….

Varianta ideala de angajat(coleg)- incepi sa ai pielea tabacita, intepaturile, tipetele, jignirile nu le mai auzi, incepe sa devina automatism ceea ce ai de facut, chiar daca nu ai suficient timp, jobul necesita 10 -12 ore …deci de ce sa mai analizezi ca tu ai 8 ore semnnate in contract..,realizezi si mai repede ca ceea ce spui nu conteaza sau nu este auzit si inveti sa vorbesti cat mai putin si da da devii din ce in ce mai bun .

Depun demisia …brusc devin apreciata, se realiza ca parca am facut ceva bun, ca parca ma descurc, dar vai ….sigur nu ma razgandesc? Dispar tipetele ?! ciudat, de ce oare??? Oare ii tine mult? Deja ma obinuisem cu tonurile inalte si cu apelative…. AAAA e doar o iluzie( s-a revenit rapid la starea normala), menita sa ma faca sa imi regret decizia si sa raman in cadrul firmei…si totusi se insista, vai cum o sa iti fie fara noi, o sa regreti, vai dar tocmai acum cand ne obisnuisem cu tine si te descurcai asa bine…vai ….

Ma repet….azi a fost o zi frumoasa, nu am mai fost un robotel…am savurat ziua chiar daca a insemnat sa fac multe drumuri si sa fac chestii plictisitoare, mi-am amintit cat de relaxat este sa cauti o carte intr-un anticariat, sa o rasfoiesti, apoi sadescoperi alta si sa pleci cu o sacosa de carti, m-am minunat in piata cand am gasit zmeura, arata sublim, nu stiu cand am ajuns acasa ( am sunat inainte ptr a anunta nepoata ca ii aduc ceva bun bun) si mi-am aruncat sacosa si direct la cutia cu zmeura m-am oprit uitandu-ma la desene animate cu nepotica.

Datoriile ma presau si imi tb un job, insa data viitoare, imi voi asculta instinctul si voi spune nu. Mi s-au aprins multe semne de intrebare inca de la inceput dar am spus hai, e nevoie de bani, nu poti sa mai stai acasa, sigur o sa poti sa te descurci….. am putut dar am uitat sa traiesc intre timp….

Va doresc voua si mie inspiratie pe viitor in alegerea noul job si mult noroc!